Când discutăm despre sănătate publică, ne referim la oameni, spitale şi resurse financiare, iar afirmaţiile ministrului Alexandru Rogobete, făcute marţi seară la Medika TV, scot în evidenţă tocmai aceste conexiuni. Rogobete a admis deschis că, în prezent, există spitale din România care trimit pacienţii să-şi procure medicamente – o situaţie pe care o consideră inacceptabilă – şi a menţionat o povară financiară semnificativă: aproximativ 11 miliarde de lei restanţe pe care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate le datorează farmaciilor, unităţilor sanitare şi pentru plata concediilor medicale.
Dificultăţile sistemului de sănătate nu sunt noi; România s-a confruntat în timp cu deficite de finanţare, carenţe logistice şi inegalităţi în acces. Ministrul a explicat că problema nu se rezolvă prin soluţii izolate, ci necesită o raţionare strategică şi măsuri care să eficientizeze bugetul, nu reducerea acestuia. El afirmă că pachetul de măsuri „pachetul 2” urmăreşte tocmai acest obiectiv: nu taie din finanţarea sănătăţii, ci încearcă să reaşeze modul de cheltuire astfel încât pacientul să devină prioritatea. Cu o ton calm dar hotărât, Rogobete a spus că măsurile deja adoptate şi cele planificate ar trebui să realinieze situaţia „în favoarea pacientului”.
Un alt aspect important al intervenţiei a fost recunoaşterea unor blocaje bugetare. Casa Naţională înregistrează plăţi neefectuate de aproape 11 miliarde de lei, a spus ministrul, sumă care cuprinde datorii către farmacii, plata concediilor medicale şi obligaţii faţă de unităţile sanitare. Întrebat dacă această situaţie poate genera un blocaj, ministrul a negat această posibilitate, menţionând că au existat discuţii cu Ministerul Finanţelor şi că se încearcă achitarea acestor obligaţii până la sfârşitul anului. În practică, asta presupune un efort bugetar concentrat în această perioadă pentru a preveni destabilizări ulterioare.
Rogobete a folosit o analogie biologică pentru a caracteriza sistemul: sănătatea funcţionează asemenea unui organism viu, iar intervenţiile izolate pot avea efecte neaşteptate asupra întregului. De aceea, spune el, este esenţial să se ia în considerare întregul tablou când se adoptă modificări financiare sau legislative. Ca priorităţi pentru 2026, ministrul a menţionat corectarea unor disfuncţii financiare: majorarea punctului în ambulatoriul de specialitate, echilibrarea serviciilor de screening şi prevenţie la medicul de familie şi îmbunătăţirea remuneraţiei pentru gărzi. Iar, ca orice om politic care vrea să liniştească opinia publică, a adăugat că, după punerea în aplicare a măsurilor, „lucrurile se vor echilibra într-o direcţie bună”.
Pe de altă parte, ministrul recunoaşte că nemulţumirile unor categorii, precum medicii din ambulatoriul cu activitate independentă, sunt justificate. El afirmă că a susţinut majorarea punctului, însă constrângerile bugetare din 2025 nu au permis aplicarea imediată a tuturor solicitărilor, ceea ce explică tensiunile existente. Aceasta este o realitate tensionată: pe hârtie există planuri şi intenţii, dar între ele şi implementare stau resursele disponibile şi priorităţile pe termen scurt.
În încheiere ministrul a adoptat un ton orientat spre planificare pe termen mediu: în 2025 se face un efort pentru stingerea datoriilor Casei, iar efectul acestor paşi ar urma să permită, în 2026, reevaluarea unor ajustări salariale şi de finanţare pentru servicii esenţiale. Este o pledoarie pentru planificare şi echilibru fiscal în sănătate, cu angajamentul că se urmăreşte atingerea unei situaţii stabile, pe care el o numeşte T0.
Ministerul vorbeşte despre restanţe de aproape 11 miliarde de lei şi despre corecţii planificate pentru ambulatoriu, prevenţie şi gărzi. Aceste sume şi obiective indică că provocarea principală rămâne gestionarea fluxurilor financiare astfel încât pacientul să nu suporte din propriul buzunar carenţele sistemului. Concret, asta ar însemna: mai puţine cazuri în care o persoană părăseşte spitalul cu recomandarea să meargă la farmacie pe banii ei, salarii şi tarife reglementate pentru medici şi personal şi plăţi clare şi la timp pentru serviciile deja prestate.
Majorarea punctului în ambulatoriu, echilibrarea screening-ului la medicul de familie şi plata gărzilor sunt măsuri concrete menţionate de ministru; rămâne de urmărit când şi cum vor fi puse în practică, având în vedere şi negocierile cu Finanţele. Urmează să se vadă dacă efortul concentrat pentru stingerea datoriilor va funcţiona conform planului şi dacă măsurile adoptate vor aduce acea realiniere în favoarea pacientului fără a genera alte dezechilibre în sistem.
Observaţi un efect imediat al acestor afirmaţii asupra spitalelor din zona dumneavoastră sau asupra modului în care sunt asigurate tratamentele?
Deci ministrul Rogobete spune că restanţele CNAS (≈11 mld lei) vor fi plătite până la sfârşitul anului ca să nu rămână pacienţii fără medicamente — cine are info locale dacă spitalele chiar au primit plăţi sau dacă încă trimit bolnavii la farmacie pe banii lor?
Ministrul spune că restanțele CNAS de ~11 miliarde se vor plăti până la sfârșit de an — dar cine garantează că banii vor ajunge efectiv la farmacii, spitale și pentru concedii medicale, fără să apară noi amânări sau tăieri de servicii care să lase pacientul în continuare pe cont propriu?
Interesant, dar parcă vorbele astea le-am mai auzit – planuri mari, promisiuni, iar la firul ierbii tot pacienții scot banii din buzunar. Și da, 11 mld pare o cifră serioasă; dacă se concentrează plățile la sfârșit de an, e risc de blocaje locale, spitalele mici tot vor simți golul între casieriile CNAS și farmacie. Aș vrea să aud măcar un calendar clar și priorități concrete: care spitale primesc bani primul, cum se monitorizează plata concediilor și ce garanții sunt că majorarea punctului în ambulatoriu nu rămâne iar pe hârtie — altfel rămâne doar retorică, stiu, dar poate totusi…