Cartografierea teritoriului a însoțit administrațiile încă din epocile în care măsurătorile se făceau cu ruletă și creion, iar astăzi se realizează cu ajutorul sateliților și al ortofotoplanurilor. Ministerul Dezvoltării din România a lansat recent în dezbatere publică un proiect de lege care conectează mai strâns datele cadastrale, cele fiscale și actele notariale, permițând autorităților să compare imaginile aeriene și satelitare cu înregistrările din registre. Pe scurt, se urmărește verificarea pe teren, inclusiv prin imagini actualizate periodic, dacă o proprietate corespunde cu informațiile din documente și din evidențele fiscale, iar această verificare să fie facilitată între instituții precum ANCPI, ANAF și autoritățile locale.
Proiectul nu include neapărat termenul „satelit” ca articol separat, dar mecanismul prevăzut îl cuprinde implicit: ortofotoplanurile și imaginile aeriene ori satelitare fac parte din pachetul tehnic folosit pentru identificarea și descrierea imobilelor. Legea stabilește cadrul legal pentru corelarea bazelor de date ale statului, cadastru, evidențe fiscale, acte notariale și alte registre cu reprezentări grafice și măsurători ale terenurilor, astfel încât aceste informații să poată fi schimbate între instituții fără obstacole administrative. O modificare importantă este scoaterea din sfera secretului fiscal a anumitor date de identificare ale contribuabililor, a informațiilor despre bunuri mobile și imobile și a obligațiilor fiscale, ceea ce permite transmiterea lor între ANAF și autoritățile locale și, implicit, includerea într-o platformă comună pentru comparații automate.
Practic, dacă din imagini aeriene sau satelitare apare o locuință, o anexă ori o extindere care nu figurează în cadastru sau nu a fost declarată fiscal, sistemul poate semnala neconcordanța fără a fi necesară o sesizare sau un control tradițional. Datele pe care notarii le comunică către ANAF și ulterior către primării, inclusiv informațiile despre tranzacțiile imobiliare, pot fi puse în corelație cu situația cadastrală și fiscală, facilitând identificarea proprietăților subevaluate sau nedeclarate. Pentru administrație argumentul este de natură financiară: pierderile bugetare locale cauzate de clădiri neînregistrate sau subevaluate pot fi reduse dacă baza impozabilă reflectă realitatea existentă pe teren. Pentru proprietari, mai ales în zonele cu construcții recente, efectul poate fi includerea în evidențele fiscale a unor construcții anterior netaxate, ceea ce, evident, poate conduce la majorarea impozitelor.
Legea publicată în transparență decizională la 13 ianuarie 2026 precizează că anumite date nu mai reprezintă secret fiscal atunci când sunt necesare autorităților publice centrale sau locale pentru îndeplinirea atribuțiilor legale, ceea ce oficializează corelarea datelor fiscale cu evidențele cadastrale și cu realitatea observabilă, inclusiv din imagini. Instituțiile care deja utilizează ortofotoplanuri, precum ANCPI, vor putea partaja aceste tipuri de date fără aceleași restricții, iar efectul va fi o imagine administrativă mai completă a patrimoniului construit. Din punct de vedere tehnic, asta înseamnă date mai integrate și controale mai puțin birocratice, dar ridică și întrebări privind protecția datelor personale, claritatea procedurilor și modul în care vor fi comunicate modificările proprietarilor.
Proiectul pus în consultare de Ministerul Dezvoltării la 13 ianuarie 2026 elimină secretul fiscal pentru anumite informații referitoare la proprietăți. Integrarea imaginilor ortofotoplan cu registrele cadastrale și fiscale urmează o tendință de modernizare observată în mai multe state europene, însă pune în discuție necesitatea unui cadru clar pentru protecția datelor, comunicare publică și sprijin pentru actualizarea evidențelor. Cum considerați că ar trebui autoritățile să gestioneze transparența și protecția datelor în acest demers?
Via (text și foto): HD Satelit
Fii primul care comentează