Un magazin sătesc din Gorj a devenit centrul unei dezbateri despre bani, responsabilitate și câte ar trebui să intervină statul. Situația e simplă: o firmă cu sediul în mediul rural, care în 2024 a raportat un profit net de numai 3.500 de euro, a semnat un contract de leasing pentru un automobil evaluat la 140.000 de euro. Asociatul majoritar al firmei este deputatul PSD Mihai Weber, președintele Comisiei de Apărare din Camera Deputaților și fost la conducerea Comisiei de control a activității SIE. Ancheta jurnalistică Snoop a scos în evidență discrepanța dintre profitul modest și valoarea vehiculului.
Reacțiile politice n-au întârziat. Vicepreședintele PSD și primarul Galațiului, Ionuț Pucheanu, a declarat la Digi24 că, dacă nu există ilegalități, nu vede o problemă. El a adăugat, tot la Digi24, că firma a raportat un profit de 3.500 de euro după deducerea ratelor pentru mașină și că vorbește din principiu: atât timp cât societatea achită leasingul, taxele și impozitele, totul este în regulă. A mai ironizat puțin speculațiile privind locația magazinului, susținând că astfel de comentarii sunt mai degrabă jurnalism politic.
Mihai Weber a oferit și el explicații, tot prin Digi24: mașina nu aparține firmei, ci este luată în leasing, iar firma este doar utilizatorul bunului. A spus că este asociat în firmă și deține 95% din capitalul social, informații care apar în declarația sa de interese. Din perspectiva lui, esențială este legalitatea tranzacției și transparența din declarații.
În paralel, discuția a inclus și o propunere legislativă aflată în dezbatere în PSD: interdicția ca firmele cu încasări mici să cumpere bunuri catalogate drept „de lux”. Ionuț Pucheanu a criticat din start ideea, numind-o greșită. Argumentul său se bazează pe libertatea de a cheltui bani personali sau ai firmei, atâta vreme cât taxele și impozitele sunt plătite. Pucheanu a spus că ar fi inadmisibil ca statul să intervină brusc și să decidă ce poate cumpăra cineva cu banii săi, schițând, într-o notă ușor ironică, o ipoteză absurdă în care cetățenii ar fi limitați doar la achiziții alimentare de bază.
Cazul deschide întrebări practice și etice: leasing versus proprietate, transparența în declarațiile publice, responsabilitatea conducerii unei firme față de imaginea sa publică și limitele reglementării economice. Din punct de vedere juridic, contractul de leasing schimbă felul în care e privit bunul: firma plătește pentru utilizare, nu pentru posesie imediată. Din perspectivă contabilă, ratele și cheltuielile de leasing afectează profitul declarat, așa cum a menționat Pucheanu. Din punct de vedere public, o mașină scumpă legată de un mic magazin rural atrage atenția și poate genera neîncredere, chiar dacă toate formalitățile sunt respectate.
Istoric, tensiunea dintre reglementare și libertatea economică nu e nouă. Legislatori din multe state au încercat, uneori controversat, să restricționeze achizițiile sau comportamentele considerate nepotrivite pentru anumite categorii socio-economice. În practică, astfel de propuneri declanșează dezbateri aprinse despre cine decide ce e acceptabil în materie de cheltuieli private sau corporative. În acest caz, numele lui Mihai Weber, suma de 3.500 de euro profit și valoarea de 140.000 de euro a mașinii sunt elementele care alimentează discuția publică.
Pe lângă aspectul legal și financiar, există și o dimensiune de etică publică: când un actor politic e implicat într-o afacere, se cere mai multă claritate și justificare. Weber a prezentat informații din declarația de interese, iar Pucheanu a subliniat principiul că statul nu ar trebui să impună restricții arbitrare privind cheltuielile, atâta vreme cât obligațiile fiscale sunt onorate. Ambele poziții ridică întrebarea: respectarea strictă a legii încheie automat orice discuție de imagine sau există situații când considerente morale sau percepția publică impun explicații suplimentare?
Mihai Weber și Ionuț Pucheanu rămân figuri cheie în PSD, iar acest caz poate alimenta dezbaterea despre limitele transparenței și controlului public asupra conducerii politice. Datele sunt clare: profit declarat 3.500 de euro în 2024, mașină de 140.000 de euro luată în leasing, Weber deține 95% din firmă. Digi24 și ancheta Snoop au făcut publice informațiile.
Propunerea de a interzice achizițiile „de lux” pentru firmele cu încasări reduse ridică întrebări practice: ce înseamnă „lux”? Cine stabilește pragurile economice? Și, mai important, ce impact ar avea o astfel de regulă asupra libertății economice și a comportamentului contribuabililor? Aceste întrebări sunt relevante nu doar pentru acest caz, ci pentru orice inițiativă legislativă care urmărește să reglementeze viața economică privată.
Mihai Weber figurează în declarațiile oficiale legate de subiect, iar procentul de 95% și profitul de 3.500 de euro sunt date concrete de reținut. Rămâne de urmărit cum se conciliază realitatea financiară a unei firme mici cu apariția unor active scumpe luate în leasing. Considerați că respectarea strictă a legii e de ajuns pentru a încheia discuțiile sau ar fi necesare reguli mai clare privind achizițiile firmelor mici?
pare legal, dar imaginea e nasoală rău, mai ales politicieni
asta e clar, ceva nu se leagă: profit 3.500€ și mașină 140k? ori e leasing dubios, ori recensământul contabil e făcut pe jumătate, vezi să nu fie și ceva offshoruri, daaa.