Mihai Toma, 18 ani, de la FCSB, povestește despre cum e folosit pe diverse posturi la gruparea din București și despre traseul său de la juniori până în primul unsprezece. Capacitatea de a juca pe mai multe poziții nu e o noutate în fotbal; mulți jucători au început ca aripi sau mijlocași și au ajuns fundași ori s-au regăsit pe flancul opus, iar pentru tinerii care vin din academii locale versatilitatea devine adesea o carte de vizită.
Totul a început la nouă ani, când, împreună cu vărul, a prins gustul fotbalului. E din Picior de Munte, comuna Dragodana, a stat doi ani la Kinder Târgoviște, apoi a plecat la Dani Coman, în Pitești. Pentru antrenamente făcea zilnic câte 60 de kilometri dus și tot atât întors, trezindu-se la ora șase pentru antrenamentul de la opt și revenind acasă în jurul orei 12:30–13:00. A fost greu, recunoaște el, dar efortul i-a adus locul la care spera.
La FCSB e văzut ca aripă stânga, dar staff-ul l-a folosit în mai multe roluri, inclusiv ca fundaș lateral. El spune că preferă să joace cât mai mult și acceptă postul ales de antrenor; nu a avut încă o discuție cu Gigi Becali despre situația sa. În ultimele partide a evoluat mai retras față de postul de bază, dar insistă că își face treaba indiferent de poziție. Ultimul meci în tricoul primei echipe a fost în Superliga, pe 18 octombrie, o înfrângere cu Metaloglobus, scor 1-2. După acea partidă a mai jucat doar pentru echipa U19 a clubului și pentru naționala U19.
Din punct de vedere statistic, în acest sezon a adunat 11 apariții pentru FCSB fără a marca, iar de la promovarea în prima echipă a ajuns la 34 de meciuri, tot fără goluri, dar cu 3 pase decisive. Situația reflectă și concurența puternică din lotul campioanei și modul în care cluburile folosesc tinerii pentru a acoperi diverse nevoi tactice.
Mihai Toma a jucat 34 de meciuri pentru FCSB de la promovare. Versatilitatea sa, de la aripă stânga la fundaș lateral și rol mai retras, ilustrează dilema multor tineri: să se specializeze pe postul de bază sau să devină jucători utili pe mai multe poziții; asta poate însemna mai mult timp de joc, dar și statistici mai puțin spectaculoase imediat. Un parcurs ca al său, cu 3 pase decisive în 34 de partide și reveniri la U19, arată că tranziția la prima echipă cere răbdare și oportunități concrete, precum meciul cu Metaloglobus din 18 octombrie. Tu ce crezi că e mai util pentru un jucător tânăr: să fie specialist pe o poziție sau să devină polivalent pentru a prinde mai multe minute?
Fii primul care comentează