Mihai Grecu, artist român stabilit la Paris, prezintă la MNȚRplusC o instalație video care confruntă memoria comunistă cu imaginația distopică contemporană, explorate prin tehnologii digitale. Expoziția, deschisă la MNȚRplusC, poate fi vizitată între 15:00 și 18:00, joi–sâmbătă, iar vernisajul este programat pe 26 septembrie la 19:30. Amintirile colective și posibilele viitoruri sunt reprezentate prin tehnici moderne, iar dialogul dintre trecut și prezent se materializează în imagini care oscilează între real și versiuni alternative ale istoriei.
Instalația lui Grecu, intitulată „Dacă ar veni? Trecut alternativ”, cuprinde două filme care se completează reciproc. Primul pornește de la o ipoteză provocatoare: reinstaurarea comunismului în România anului 2020, în contextul pandemiei, printr-o apariție holografică deepfake a lui Nicolae Ceaușescu. Acțiunea are loc într-un sat transilvănean, unde artistul provoacă întâlnirea dintre localnici și această „fantomă” digitală. Filmul se construiește din interviuri cu diverși membri ai comunității, foști activiști de partid, pionieri, cetățeni obișnuiți, și surprinde reacții ambivalente: unii rememorează cu o nostalgie amestecată practicile socialiste, alții își manifestă resentimente sau frici reprimate. Discursul ipotetic al lui Ceaușescu, adresat unor oameni care au traversat trei decenii de tranziție și capitalism periferic, funcționează ca o oglindă critică: evidențiază cum trecutul continuă să modeleze percepțiile prezente și cum simbolurile politice pot fi reciclate sau reinterpretate.
Din punct de vedere tehnic, primul film folosește deepfake, 3D motion și inteligență artificială pentru a reconstrui „dimensiuni alternative” ale realului. Nu este vorba doar de efecte spectaculoase; intervențiile analitice urmăresc să sondeze stereotipuri sociale, mecanismele memoriei colective și felul în care imaginile politice sunt reactualizate. Lucrările lui Grecu sunt, de regulă, ancorate în spațiul cultural românesc, iar aici instrumentele digitale devin mijloace de a repune în discuție acel trecut.
Al doilea film, realizat în 2015 ca animație 3D, creează un univers distopic plasat într-un oraș nord-coreean înghețat în timp. Orașul-fantomă, inundat după topirea ghețarilor, îmbină anxietăți climatice cu rigiditatea regimurilor totalitare. Estetica amintește în anumite momente de spectacole hollywoodiene, dar e resigilificată: catastrofa devine un spațiu poetic al uitării, iar dispariția omului reflectă limitele și consecințele politicilor izolate. Imaginea este puternică, dar folosită ca instrument de reflecție, nu ca senzaționalism.
Privite împreună, cele două producții stabilesc un dialog între trecutul comunist și un viitor posibil, între memoria locală și imaginarul global. Instalația scoate în evidență continuități istorice relevante: după o vizită oficială din 1971 la Phenian, conducerea României socialiste ar fi vizat modelul nord-coreean, promovând mobilizări colective și festivități care consolidau cultul personalității. Astfel de practici au erodat treptat psihicul social și au contribuit, în timp, la transformări care au alimentat schimbările politice de la sfârșitul anilor 1980. Grecu confruntă scenarii ipotetice, ce s-ar întâmpla dacă Ceaușescu ar reapărea, ce-ar însemna o apocalipsă, și analizează modul în care fricile viitorului și amintirile trecutului se împletesc în prezent.
Tema centrală rămâne felul în care tehnologia contemporană poate reconstrui, distorsiona sau reseta memoria colectivă. Producțiile lui Grecu utilizează instrumente digitale pentru a scoate la iveală nesiguranțele identitare și istorice ale unei societăți care încă procesează tranziția postcomunistă. Folosirea deepfake-ului și a animației 3D nu este gratuită: ele funcționează ca o oglindă, uneori inconfortabilă, alteori revelatoare, pentru felurile în care imaginile politice pot fi reanimate sau reinterpretate în contexte noi.
MNȚRplusC găzduiește instalația până pe 26 octombrie, cu program de vizitare joi–sâmbătă, 15:00–18:00, iar vernisajul are loc pe 26 septembrie la 19:30. Publicul este invitat să asiste la suprapunerea trecutului și viitorului pe ecran, fără promisiuni salvatoare, ci cu întrebări despre memorie, tehnologie și responsabilitatea imaginarului colectiv.
Instalația lui Mihai Grecu problematizează figura lui Nicolae Ceaușescu și un oraș nord-coreean inundat, elemente recurente în lucrări ce reflectă asupra memoriei și viitorului; MNȚRplusC le găzduiește până pe 26 octombrie, iar vernisajul e stabilit pentru 26 septembrie la 19:30. Aceste imagini, hologramă deepfake, animație 3D, interviuri cu foști activiști și cetățeni, provoacă la reflecție asupra felului în care istoria se reia, se rescrie sau devine repetiție. Tehnologia devine un instrument critic, nu doar o ornamentație, iar dialogul dintre local și global arată că temerile climatice, controlul politic și memoria colectivă se intersectează în moduri neașteptate. Credeți că o hologramă sau o animație pot schimba modul în care privim istoria?
Fii primul care comentează