Marius Șumudică îl atacă ferm pe Mirel Rădoi în urma deciziilor luate la meciul Universitatea Craiova – UTA Arad

Privesc ce s-a întâmplat la Craiova duminică și pare că fotbalul continuă să ofere lecții despre decizii, temperamente și modul în care un meci se poate transforma fie în pragmatism, fie în haos. Marius Șumudică, antrenor cu vechime și fost conducător la Rapid, a criticat dur prestația și alegerile lui Mirel Rădoi în partida Universitatea Craiova – UTA Arad, disputată pe terenul oltenilor, după care Rădoi și-a dat demisia.

Meciul s-a încheiat 1-2 pentru UTA, iar Șumudică nu s-a abținut: a atacat tactica, schimbările și chiar componența echipei. El susține că a fost prima dată când nu a înțeles deloc ce încerca Craiova pe teren. Unul dintre punctele centrale ale reproșurilor sale a fost includerea lui Florin Ștefan în primul 11, jucător pe care, în opinia lui Șumudică, nu îl potrivește stilului și cerințelor grupării din Bănie. În plus, fostul rapidist a contestat deciziile de a păstra anumite nume pe teren și de a lăsa altele pe bancă, în pofida evoluțiilor recente: de ce a început cu Ștefan, de ce l-a menținut pe Assad până în minutul 90 când nu a fost inspirat, de ce nu l-a folosit din start pe Bancu sau Baiaram, pe care îi consideră cei mai periculoși jucători ai Craiovei.

Șumudică a oferit exemple concrete din meci: Cicâldău, care avea deja un cartonaș galben și părea agitat, ar fi trebuit scos mai devreme; Teles, cel mai bun cu doar câteva zile înainte, a rămas pe bancă de la început; schimbările au fost, după el, incoerente, parcă antrenorul ar fi modificat formula de la un meci la altul fără o logică clară. De asemenea, a afirmat că dacă Bancu ar fi intrat din primul minut, la pauză scorul ar fi fost 2-0 pentru Craiova, o declarație fermă care subliniază lipsa unei strategii clare.

Criticile lui Șumudică nu sunt doar tactice, ci și psihologice. El crede că instabilitatea emoțională și deciziile impulsive reprezintă principala problemă a lui Rădoi. A rememorat chiar din experiența sa la Rapid, când anunțase demisia în fața jucătorilor ca un test al loialității grupului, o mișcare care, în cazul său, a avut efecte negative și i-a afectat coeziunea lotului. Același tipar, spune el, ar fi vizibil și la Rădoi: fluctuații frecvente de stare care influențează relația cu echipa și claritatea deciziilor tactice.

Tonul folosit de Șumudică a oscilat între fermitate și reținere: a spus că îl respectă pe Rădoi și că, până atunci, vorbise mereu la superlativ despre el, dar consideră că acest episod scoate în evidență o problemă reală. A adăugat că va fi mai direct de acum încolo, că vrea să spună lucrurilor pe nume și că, din perspectiva sa tehnico-tactică, meciul de la Craiova a fost o harababură. Comentariile sale, făcute publice printr-un interviu pentru fanatik.ro, sunt pline de exemple punctuale: cine ar fi trebuit scos, cine introdus, cum trebuia folosit Nsimba sau Etim și unde se află punctele forte ale echipei, Bancu și Baiaram, nu Florin Ștefan.

Demisia lui Rădoi survine după un rezultat dezamăgitor pe teren propriu, iar reacțiile din presă, precum cea a lui Șumudică, pun sub semnul întrebării nu doar tacticile din meci, ci și gestionarea emoțională a unui antrenor aflat sub presiune. În fotbal, ca în multe alte meserii, echilibrul între decizie și stabilitate personală poate face diferența între rezultate constante și serii de eșecuri. Comentariile lui Șumudică sunt relevante pentru că vin din partea unui antrenor care a trecut prin situații similare și recunoaște că unele gesturi impulsive pot avea repercusiuni asupra grupului.

Meciul 1-2 cu UTA, demisia lui Mirel Rădoi și reacțiile lui Marius Șumudică ridică problema modului în care antrenorii gestionează schimbările tactice și presiunea publică. Uneori, o decizie luată pe impuls riscă să compromită nu doar un rezultat, ci și relațiile din vestiar. Ai văzut meciul Craiova – UTA sau ți-au ajuns numai reacțiile din media?