Scriitoarea Margaret Atwood a comentat o decizie luată în Alberta, Canada: autorităţile şcolare au înlăturat temporar din biblioteci titluri considerate prea explicite din punct de vedere sexual, printre ele The Handmaid’s Tale, iar ulterior guvernul provincial a revenit asupra măsurii. Cazul readuce în discuţie dezbateri vechi despre cenzură, educaţie şi rolul clasicilor literaturii în şcoli, de la contestaţii ale unor manuale până la controverse legate de conţinutul romanelor pentru adolescenţi.
Administraţia şcolară din Edmonton, care răspunde de peste 200 de şcoli şi locaţii educaţionale, a inclus pe lista de verificare şi opere considerate clasice ale literaturii anglo-saxone. Pe lângă romanul lui Aldous Huxley, Brave New World din 1932, a fost vizată şi distopia lui Margaret Atwood, The Handmaid’s Tale, cunoscută şi pentru adaptarea în serial. Reexaminarea volumelor a avut loc în urma unui decret provincial ce stabileşte reguli noi privind selecţia şi accesul la lucrările cu conţinut sexual. Motivaţia oficială: protejarea copiilor şi adolescenţilor după sesizări privind cărţi grafice cu imagini considerate licenţioase.
Atwood nu a tăcut. Vizibilă şi iritată în acelaşi timp, scriitoarea canadiană a postat pe reţelele sociale o scurtă povestire satirică prin care ironizează decizia. Ea a adaptat textul pentru elevii de 17 ani din Alberta, introducând personaje în mod voit irealiste, Au crescut, s‑au căsătorit şi au avut cinci copii perfecţi fără să fi făcut vreodată sex, tocmai pentru a evidenţia ipocrizia pe care o sesizează în această politică. În ton glumeţ, dar tăios, Atwood merge mai departe: personajele nu mor niciodată, pentru că, după cum sugerează, cui i‑ar veni să se gândească la moarte şi la cadavre? Mesajul ei e clar: eliminarea unor opere literare pe baze morale sau estetice simpliste reduce realităţi complexe la poveşti pentru copii cuminţi.
Contextul distopic din The Handmaid’s Tale, publicat în 1985, înfăţişează o societate în care scăderea natalităţii duce la subjugarea femeilor şi la instaurarea unei ordini teocratice care le redimensionează rolul la cel reproductiv. Tocmai această viziune critică asupra societăţii a transformat romanul într‑un reper literar şi cultural, iar decizia de a-i limita accesul a provocat reacţii publice. După reacţia autoarei şi polemică, Ministerul Educaţiei din Alberta a făcut un pas înapoi: a suspendat ordinul de retragere a cărţilor cu conţinut sexual explicit şi spune că are nevoie de timp pentru a rescrie textul oficial, invocând o neînţelegere. Oficial, deocamdată nu se mai pune problema atingerii clasicilor.
Reforma provincială a plecat totuşi de la îngrijorări reale ale unor părinţi şi grupuri care semnalau prezenţa în biblioteci a unor materiale grafice cu imagini considerate nepotrivite pentru copii. În prima versiune a decretului, orice lucrare cu conţinut sexual explicit urma să fie retrasă automat. Lucrările cu referinţe mai subtile ar fi putut rămâne accesibile doar liceenilor, şi numai în anumite condiţii. Miza politică este evidentă: Alberta este guvernată de un partid conservator care a propus un cadru mai strict privind ce pot împrumuta elevii din bibliotecile şcolare.
Consecinţa literară şi civică a acestui episod nu se reduce la o dispută locală. E vorba despre cine decide ce e potrivit pentru tineri, cum se defineşte patrimoniul cultural şi ce loc are literatura provocatoare în procesul educaţional. Cazul Atwood arată că o carte poate fi în acelaşi timp obiect de studiu, avertisment social şi scânteie pentru discuţii publice. Revenirea guvernului asupra deciziei arată că dezbaterile despre accesul la cultură, inclusiv în mediul şcolar, sunt complexe şi implică considerente pedagogice şi politice.
The Handmaid’s Tale revine astfel în prim‑plan, alături de Brave New World şi alte titluri care au încercat să imagineze viitorul societăţii. Aceste romane nu sunt doar lecturi provocatoare; ele oferă instrumente pentru a discuta despre democraţie, drepturi şi libertăţi, teme prezente constant în ştiri şi politică. Până la o decizie definitivă privind normele clare, rămâne necesară clarificarea criteriilor şi găsirea unui echilibru între protecţia tinerilor şi accesul la opere importante.
Ministerul Educaţiei a confirmat suspendarea ordinului, anunţând că va rescrie textul oficial. Alberta a făcut un pas înapoi, cel puţin temporar. Credeţi că autorităţile şcolare ar trebui să consulte profesorii şi bibliotecarii înainte de a decide ce titluri rămân în biblioteci?
serios, cine a gândit chestia cu „fără sex” în biblioteci? lol. adică Brave New World și Handmaid’s sunt scule pt discuții, nu povești pentru copii de 7 ani. și da, profesorii + bibliotecarii ar trebui consultați, ei știu ce e potrivit pt fiecare clasă, nu niște funcționari pe fugă. apropo, Atwood are mereu umorul ăla acid, bine că a ripostat; chestia asta e mai mult politică decât grijă reală pt copii. dacă vrei să-ți înveți copilul despre viață, discuți, nu scoți cărți. vezi să nu ajungem să interzicem și clasicii pt că pun întrebări incomode.