La Cairo urmează să se inaugureze un spațiu dedicat istoriei Egiptului antic, care susține că adună sub același acoperiș cele mai reprezentative obiecte ale epocii faraonilor: statui uriașe, sarcofage, bijuterii și unelte care până acum erau răsfirate prin muzee și depozite. Proiectul, conceput ca o continuare contemporană a peisajului de la Giza, urmărește să lege trecutul antic de prezentul turistic al Egiptului.
Marele Muzeu Egiptean, cunoscut ca GEM, este amplasat lângă platoul Giza și a fost proiectat de firma irlandeză Heneghan Peng ca o „a patra piramidă”, un edificiu impozant din piatră și sticlă ce cuprinde peste 50.000 m² de spațiu expozițional. Colecția totală include aproape 100.000 de artefacte provenind din cele 30 de dinastii ale faraonilor, iar circa jumătate dintre ele sunt puse în vitrine pentru public; restul rămân în depozite destinate cercetării și conservării. Proiectul a necesitat peste un miliard de dolari și a durat mai mult de două decenii. Autoritățile estimează în jur de 5 milioane de vizitatori anual, mizând pe venituri care să sprijine redresarea economică a țării, o miză serioasă, nu doar o fotografie la piramide.
Atriumul imens adăpostește Colosul lui Ramses al II-lea, o statuie de granit de 83 de tone și 11 metri înălțime. Ramses, care a domnit în secolul al XIII-lea î.Hr., rămâne unul dintre cei mai cunoscuți faraoni; statuia sa a mai plecat în turnee în 1986 și între 2021–2025, atrăgând milioane de spectatori. Descoperit în 1820 în apropierea vechiului Memphis, colosul a avut mai multe locuri de „rezidență” de-a lungul vremii, inclusiv o perioadă în fața gării centrale din Cairo, iar acum a găsit aici o casă mai stabilă, lângă piramide.
O sală specială este rezervată comorilor lui Tutankhamon, poate cel mai faimos personaj al Egiptului antic în percepția publicului larg. Din cele aproximativ 5.000 de obiecte funerare descoperite în 1922 de arheologul Howard Carter într-un mormânt intact din Valea Regilor, peste 4.500 sunt reunite acum aici, pentru prima dată. Printre ele se află renumita mască funerară din aur cu incrustații de lapis-lazuli și sarcofagul din cuarț roșu care conține trei sicrie, cel mai interior fiind din aur masiv și având circa 110 kg. După decenii de speculații privind moartea tânărului faraon la 19 ani (în 1324 î.Hr.), investigațiile genetice și radiologice din anii 2010 au sugerat că o combinație de malarie și probleme osoase ar fi contribuit la decesul său.
O clădire separată, de aproximativ 4.000 m², adăpostește barca solară a faraonului Keops, prezentată ca unul dintre cele mai importante obiecte din lemn recuperate până acum. Construită în urmă cu aproximativ 4.600 de ani din cedru și salcâm, barca măsoară în jur de 43, 5 metri și a fost scoasă la lumină în 1954, lângă cea mai mare piramidă. Vizitatorii vor putea vedea și a doua barcă solară, descoperită în 1987, expusă lângă vitrine care oferă posibilitatea de a urmări lucrările de restaurare efectuate în ultimii ani.
Muzeul a fost redeschis parțial publicului în octombrie 2024, după ce lucrările au suferit întârzieri cauzate de factori politici, pandemia de Covid-19 și tensiuni regionale. Inițiat în 2002, în timpul mandatului lui Hosni Mubarak, proiectul a traversat decenii și contexte diverse până la inaugurarea oficială programată pe 1 noiembrie. Organizarea internă include o scară monumentală decorată cu statui și morminte care duce la o fereastră uriașă cu vedere spre piramidele din Giza. La etaj, douăsprezece galerii prezintă evoluția civilizației egiptene pe parcursul celor 30 de dinastii și aproximativ 5.000 de ani, de la preistorie până în perioada greco-romană. Clădirea integrează, pe lângă sălile expoziționale, depozite accesibile cercetătorilor, laboratoare și ateliere de restaurare, biblioteci, un centru de conferințe, restaurante și spații comerciale.
Concepția GEM reflectă două obiective concomitente: protejarea și cercetarea patrimoniului și valorificarea acestor comori ca resursă pentru un turism mai robust. În jurul expozițiilor, de la atrium până la galeriile dedicate lui Tutankhamon sau barcilor solare, se observă aceleași preocupări: conservare tehnică, acces pentru specialiști și prezentare publică atractivă. Aceste decizii logistice și muzeografice nu doar modelează felul în care privim artefactele, ci și ce narațiuni despre trecut sunt aduse în prezent. Cum ar trebui, crezi, echilibrate interesele științifice și cele turistice când vorbim despre comori atât de valoroase?
Fii primul care comentează