Marea Britanie și Norvegia au semnat un pact naval destinat protejării cablurilor submarine din Atlanticul de Nord, iar discuțiile au avut loc la baza RAF Lossiemouth din nordul Scoției. Denumirea acordului, Lunna House, evocă casa din Insulele Shetland folosită de rezistența norvegiană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, creând o punte istorică între cooperarea clandestină și parteneriatele deschise din secolul XXI.
Ideea de bază este clară: cablurile și conductele de pe fundul mării sunt esențiale pentru comunicații, electricitate și aprovizionarea cu gaze a Regatului Unit, iar oficialii britanici atrag atenția că ele devin tot mai vulnerabile. Ministerul britanic al Apărării a raportat o creștere cu 30% a numărului de nave rusești observate în apele britanice în ultimii doi ani, ceea ce a plasat protejarea acestor infrastructuri pe agenda bilaterală. În același context, incidente recente, inclusiv acuzațiile că nava Yantar ar fi folosit lasere împotriva piloților RAF, au intensificat supravegherea occidentală a activităților navale ruse.
Practic, acordul prevede o cooperare navală extinsă: forțele celor două state NATO vor opera o flotă de fregate Type-26 fabricate în Marea Britanie. Aceste fregate sunt proiectate pentru misiuni multiple, inclusiv supraveghere și apărare antisubmarin, fiind astfel adecvate pentru protecția rutelor subacvatice. Inițiativa este susținută de un contract de 10 miliarde de lire semnat în septembrie pentru achiziția de nave de luptă, iar miniștrii responsabili, John Healey pentru Marea Britanie și Tore O. Sandvik pentru Norvegia, au parafat documentul. Premierul Keir Starmer a afirmat că acordul întărește capacitatea Regatului Unit de a-și apăra infrastructura critică, iar omologul norvegian Jonas Støre a participat la discuții și a urmărit operațiunile de patrulare.
Echipajele de la RAF Lossiemouth care au monitorizat nave rusești vor face schimb de informații și practici cu partenerii norvegieni, iar misiunile se vor concentra în special pe apele dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit. Rusia susține că Yantar este o navă de cercetare operată de ministerul său al Apărării, însă țările occidentale o monitorizează frecvent din cauza suspiciunilor că ar putea cartografia cabluri submarine. Monitorizarea rutelor strategice și apărarea cablurilor și conductelor devin astfel operațiuni de rutină, nu doar subiecte pentru briefinguri la vârf.
Pe scurt, vorbim despre o combinație de investiții, tehnologie modernă și coordonare practică pentru a proteja părți ale infrastructurii critice. Apărarea liniilor subacvatice nu e doar o problemă tehnică; e și o opțiune strategică, pentru că blocarea sau avarierea unui cablu poate perturba comunicațiile și serviciile esențiale pentru milioane de persoane. Parteneriatul reflectă, de asemenea, o continuitate regională: colaborări nordice și britanice cu rădăcini istorice, adaptate la amenințările digitale și navale actuale.
Acordul Lunna House subliniază legătura directă dintre cele 10 miliarde de lire, fregatele Type-26 și baza RAF Lossiemouth în felul în care este concepută apărarea infrastructurii subacvatice. Aici se întâlnesc capacități militare, investiții industriale și preocupări privind securitatea rețelelor de comunicații. Protejarea cablurilor și conductelor cere vigilență constantă, interoperabilitate între forțe și investiții pe termen lung, nu doar declarații. Credeți că un astfel de parteneriat va face regiunile nord-atlantice semnificativ mai sigure?
Fii primul care comentează