La București, ministrul sănătății Marcel Rogobete, împreună cu Ministerul Sănătății și CNAS, a anunțat o revizuire a protocolului pentru tratamentul cu ivacaftor în România, o măsură menită să lărgească accesul pacienților cu fibroză chistică care până acum erau excluși din listele stabilite. De la apariția terapiilor țintite pentru fibroză chistică, accesul a fost adesea limitat de prezența unor mutații specifice într-un tabel; autoritățile afirmă acum că aceste reguli se modifică, decizia fiind luată după consultări cu experți din sănătate și cu asociațiile de pacienți. Rogobete a explicat că până acum copii și adulți cu mutații rare erau lăsați în afara tratamentului doar pentru că mutația lor nu figura pe o listă fixă, iar noul protocol introduce o prevedere clară: orice pacient care are cel puțin o mutație NON clasa I devine eligibil pentru tratament compensat. Această schimbare poate permite accesul la tratament pentru zeci de pacienți cu mutații rare care anterior nu aveau opțiuni moderne; pentru unii ar putea însemna evitarea unui transplant pulmonar, pentru alții o reintegrare într-o viață cât mai apropiată de normal, iar pentru sistemul de sănătate, un pas spre recâștigarea încrederii. Protocolul stabilește indicațiile terapeutice: ivacaftor în monoterapie este destinat copiilor peste 12 luni care cântăresc mai mult de 7 kg, precum și adolescenților și adulților cu fibroză chistică care au mutații de clasa III, printre care G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N și S549R. În plus, monoterapia cu ivacaftor este indicată și pentru adulții de peste 18 ani care prezintă mutația R117H. Pentru pacienții de cel puțin 2 ani care au cel puțin o mutație NON clasa I, schema terapeutică poate include combinația ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor. Schimbarea este prezentată ca o abordare mai flexibilă în opoziție cu listele rigide care, în practică, au exclus pacienți cu nevoi similare, iar comunicarea oficială subliniază că decizia a fost luată în dialog cu profesioniști și pacienți, nu doar pe baza unor tabele.
Noul protocol pentru ivacaftor extinde eligibilitatea includând pacienții cu cel puțin o mutație NON clasa I. Măsura marchează trecerea de la reguli stricte, bazate pe liste, la o abordare mai adaptată medicinei personalizate, iar exemplele din comunicat, Ministerul Sănătății, CNAS, zeci de pacienți, posibilitatea evitării unui transplant pulmonar și combinația ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor, arată că schimbarea are atât un impact medical imediat, cât și unul asupra încrederii în sistem. Ce părere ai despre această modificare a protocolului și despre modul în care răspunde nevoilor pacienților cu mutații rare?
Fii primul care comentează