Actorul german Manfred Lehmann, recunoscut ca vocea din spatele numeroaselor dublaje de film și reclame, a câștigat un proces la Tribunalul Regional din Berlin împotriva unui YouTuber care i-a imitat vocea cu ajutorul inteligenței artificiale și a folosit-o fără acord în videoclipuri cu tema politică. Lehmann, a cărui bariton familiar a putut fi auzit de-a lungul anilor în dublajele pentru Bruce Willis și Gérard Depardieu, precum și în reclama „20% la tot, cu excepția hranei pentru animale”, a reclamat utilizarea acestei replici vocale sintetizate într-un context ce i-ar fi putut afecta imaginea.
Cazul readuce în discuție vechile dezbateri privind drepturile artiștilor și progresele tehnologice: de la imitatorii tradiționali de scenă la instrumentele digitale ce pot reproduce tonuri vocale aproape identice. În speță, instanța a constatat că materialul folosit nu reprezenta vocea reală a lui Lehmann, ci o imitație generată de un program de inteligență artificială. Judecătorii au considerat că diferența tehnologică nu contează, întrucât efectul asupra publicului este echivalent cu cel produs de o imitare realizată direct de o persoană.
Tribunalul a stabilit că a avut loc o încălcare a dreptului la propria voce și a dreptului la personalitate al actorului. Practic, YouTuberul a fost obligat să plătească un onorariu ipotetic de 4.000 de euro plus dobânzi pentru îmbogățirea nejustificată prin utilizarea acelei voci sintetizate (dosar 2 O 202/24). Judecătorii au reținut și faptul că folosirea vocii putea provoca confuzie în rândul publicului: comentariile la videoclipuri arătau că mulți credeau că Lehmann ar fi înregistrat acele mesaje. Această „confuzie de atribuire” a fost relevantă, deoarece a valorificat reputația vocală a actorului pentru creșterea audienței și, posibil, a vânzărilor dintr-un magazin online asociat canalului.
Instanța a respins apărarea YouTuberului, care susținea că ar fi căutat doar o voce „autentică, cu sunet eroic” și ar fi ales opțiunea sugerată de software. Judecătorii au subliniat că imitarea generată de KI nu se diferențiază esențial din perspectiva încălcării drepturilor persoanei, iar absența oricărei mențiuni că vocea era creată artificial a agravat situația. Totodată, tribunalul a apreciat că libertatea de exprimare sau creația artistică a YouTuberului nu prevalează în fața dreptului lui Lehmann asupra propriei voci, mai ales atunci când utilizarea vocii poate sugera aprobarea conținutului politic al autorului video și poate afecta reputația actorului.
Hotărârea aduce o clarificare semnificativă privind utilizările comerciale sau politice ale tehnologiilor de sinteză vocală: folosirea unei voci recunoscute fără consimțământ, în special cu scopul obținerii de audiență sau profit, poate constitui o atingere a drepturilor persoanei. Cazul lui Lehmann ridică întrebări practice despre etichetarea conținutului generat cu KI și despre responsabilitatea creatorilor care recurg la astfel de instrumente.
Decizia de la Berlin arată că vocea lui Manfred Lehmann a fost utilizată în videoclipuri politice de un YouTuber, iar instanța a considerat că aceasta era o imitație creată electronic și că utilizarea fără informare și consimțământ a generat confuzie în rândul publicului, motiv pentru care YouTuberul a fost condamnat la plata unui onorariu ipotetic de 4.000 de euro. Ce concluzii desprindem din acest caz privind limitele folosirii tehnologiilor AI pentru a recrea personalități vocale și necesitatea semnalării clare a conținutului generat artificial?
Da, corect — dacă n-ai cerut, nu folosi vocea altuia, simplu.
Interesant… nu m-aș fi gândit că legea poate merge atât de departe cu o „voce” generată de ai. mie mi se pare normal, adică vocea e parte din id-ul ăla public al unui om, folosești ca să profiți de reputație fără ok = nu e ok.
Dar chestia practică: cum probezi că e chiar AI-ul care a copiat și nu un imitator uman? e greu, presupun că au analizat fișiere, metadate, poate martori. și apoi, 4.000 euro? pare mic pentru cineva renumit, dar probabil tribunalul a calculat după niște reguli precise (onorariu ipotetic etc).
Ar mai fi de zis: chestia asta pune presiune pe platforme — ar trebui etichetare automată „generat cu AI” sau filtre audio? dar cine verifică, cine penalizează? dacă toți pun disclaimer fals, iar publicul nu știe, rămâne confuzie.
si mai e aspectul politic: folosirea vocii în clipuri cu mesaj politic e mult mai sensibilă decât o reclamă la sosete. poate de aia instanța a luat în calcul riscul de asociere cu opiniile autorului video. e corect zic.
orice creator ar trebui sa ceara consimțământ sau macar sa marcheze clar „sintetizat”. altfel, riști procese, blocări, pierdere de credibilitate. btw, instrumentele astea devin tot mai bune — curând o sa fie imposibil de disting cu urechea. cine stie, poate o soluție tehnică: watermark audio invizibil care arată sursa. exista deja research pe watermarking pentru imagini/audio.
nu-s jurist, dar mi se pare că e un pas bun pt protecția persoanelor. ramane intrebarea: unde trasăm linia libertății de expresie vs dreptul la imagine/voce? probabil fiecare caz va decide.
orice ar fi, eu as cere tot timpul permisiune daca vreau sa folosesc o voce cunoscuta. ca sa nu ai batai de cap.
daaa, și? omul și-a apărat vocea, bani bine, dar netu tot plin de fake.