Când mâncarea devine punte între oameni: un studiu britanic evidențiază legături între meniuri internaționale și atitudini mai deschise față de imigranți. Cercetarea, realizată de Universitatea din Birmingham și Universitatea din München, s-a axat pe adulți albi din Marea Britanie și analizează modul în care obiceiurile culinare modelează percepțiile sociale.
Ideea că mesele apropie oamenii nu e nouă: de la Roma antică până la piețele otomane, mesele comune au facilitat schimburi culturale și comerciale. Astăzi, în orașele britanice, restaurantele indiene sau tarabele cu mâncare turcească îndeplinesc o funcție similară, doar că fără toga sau caravanserai. Studiul include peste 1.000 de adulți britanici albi și arată că cei care consumă frecvent preparate din bucătării internaționale, indiene, turcești, chinezești, thailandeze, caraibiene sau spaniole, au cu aproximativ 10% mai puține șanse să perceapă imigranții ca amenințări culturale sau economice. Asta înseamnă că savurarea unui curry sau a unei porții de rice and peas nu e doar o plăcere gustativă, ci și un act cu efect civic.
Autorii studiului susțin că restaurantele și tarabele creează spații primitoare, care favorizează interacțiuni naturale cu persoane din comunitățile de imigranți. Spre deosebire de muzee sau concerte, care pot părea mai elitiste sau cer un interes prealabil, mâncatul rămâne accesibil tuturor. Contactul pozitiv direct și legăturile emoționale formate în jurul mesei par să transforme subtil atitudinile: mâncarea trezește experiențe senzoriale care pot însoți o reevaluare a celorlalți ca indivizi, nu doar ca etichete.
Studiul mai arată că preferința pentru bucătării internaționale nu se explică numai printr-o deschidere deja existentă; există efecte reale produse de contactul social. Frecvența consumului acestor preparate se situează drept al doilea cel mai puternic predictor al atitudinilor pro-imigranți față de europeni și asiatici, imediat după nivelul de educație, și reduce semnificativ probabilitatea de a vota pentru lideri anti-imigrație. Vânzătorii de mâncare pot fi astfel considerați agenți ai incluziunii: observându-i la lucru și gustând împreună, oamenii pot recunoaște competențe, etică a muncii și, nu în ultimul rând, umanitate comună.
Contextul istoric britanic susține această idee. Prima cafenea indiană din Regat, Hindoostane Coffee House, a fost deschisă încă din 1810 de Dean Mahomed, iar mâncarea chinezească a pătruns în porturile victoriene din Liverpool și Limehouse. Generația Windrush a adus gusturi caraibiene care au intrat în peisaj, curry goat, rice and peas, jerk chicken, iar de la kebab până la pho, scena gastronomică britanică a devenit un mozaic cultural. Aceste influențe arată cum obiceiurile alimentare se modelează și se transformă în paralel cu migrațiile și schimburile economice.
Cercetătorii propun și recomandări practice: într-un context în care guvernul laburist pregătește o strategie pentru coeziune socială, mâncarea ar putea servi ca instrument de incluziune. Propunerile includ degustări în școli, granturi sau stimulente fiscale pentru afaceri culinare și campanii turistice care să promoveze diversitatea gastronomică. Ideea este clară: investiția în locuri unde oamenii mănâncă împreună poate genera beneficii sociale concrete, nu doar economice.
Studiul conturează un tablou în care un element concret, consumul de mâncăruri internaționale, se leagă de o reducere semnificativă a percepțiilor negative față de imigranți și de o scădere a sprijinului pentru politicieni anti-imigrație. O astfel de corelație amintește că politica și cultura cotidiană se intersectează în locuri neașteptate: la restaurant, în piață sau la tarabă. Sporirea contactelor pozitive, fie prin educație, fie prin experiențe culinare comune, pare o cale practică de a micșora distanțele sociale. Te-ai gândit vreodată că următoarea masă la care participi ar putea fi și un pas mic spre o comunitate mai conectată?
Fii primul care comentează