Ploile de azi pe harta economico-politică îmi amintesc de episoadele din anii ’90, când tranziția și schimbările de proprietate redesenau rapid harta industriei. Noutatea de față se referă la Lukoil în România: ce implică afacerile rusești locale, ce active controlează și ce riscuri apar în actualul context geopolitic, cu efecte directe asupra pieței carburanților și asupra comunităților din jurul rafinăriilor.
Activele Lukoil din România sunt concentrate, în esență, în două direcții care alcătuiesc un lanț valoric important. Pe de o parte, rafinăria Petrotel-Lukoil de la Ploiești, un activ industrial crucial care asigură o parte semnificativă din necesarul intern de produse petroliere și sprijină economia județului Prahova prin locuri de muncă specializate și venituri fiscale. Pe de altă parte, Lukoil România S.R.L. gestionează o rețea extinsă de retail, aproximativ 320 de stații la nivel național, poziționând brandul printre actorii relevanți ai pieței de carburanți.
Din perspectivă financiară, activitățile locale se traduc în cifre consistente: compania de retail a raportat pentru 2024 o cifră de afaceri de peste 11, 1 miliarde de lei, menținându-se constant în topul firmelor din sector. Din punct de vedere al cotei de piață, Lukoil ocupă locul al treilea, după OMV Petrom și Rompetrol, iar dimensiunea rețelei îi conferă forță în dinamica concurențială și influență asupra prețurilor la pompă. Orice decizie majoră a Lukoil privind politica de prețuri are repercusiuni imediate la nivel național.
Rafinăria Petrotel este, totuși, integrată complex în economia locală: depinde de importuri de țiței și utilizează infrastructura internă, căi ferate, transport naval (de exemplu Oil Terminal, CFR Marfă), pentru aducerea materiei prime și distribuția produselor finite. Aceasta generează legături economice cu firme românești din transport, servicii și mentenanță, care obțin contracte importante pentru operare și modernizare. În termeni de ocupare, chiar dacă Lukoil România S.R.L. a raportat în 2024 doar 203 angajați în retail, o reducere semnificativă față de perioadele în care depășea 1.300, grupul, împreună cu rafinăria, asigură totuși mii de locuri de muncă la nivel național.
Riscurile majore provin din zona geopolitică și financiară. Sancțiunile aplicate companiei-mamă rusești de SUA și Marea Britanie au complicat operațiunile subsidiarei elvețiene Litasco, care deține activele locale. Anunțul privind intenția de vânzare a activelor internaționale a creat un risc sistemic pentru piața energetică din România. În plus, există litigii în desfășurare, inclusiv dosare penale legate de evaziune fiscală și spălare de bani, cu un prejudiciu estimat la sute de milioane de euro. Aceste datorii, atribuite companiei sau rezultate din controverse juridice, complică orice potențială tranzacție: statul român trebuie să se asigure că nu rămâne în pierdere și, totodată, încă nu are o strategie clară cu privire la soarta activelor Lukoil sau resursele necesare unei eventuale achiziții.
Efectele unei posibile retrageri sau ale unei schimbări de proprietar ar fi multiple. Piața carburanților ar putea resimți modificări imediate de preț și de competitivitate, iar furnizorii locali și contractele de servicii ar putea fi afectate prin întreruperi sau renegocieri. La nivel local, comunitățile din jurul rafinăriei și angajații direcți sau indirecți ar simți impactul economic. În lipsa unei soluții clare și rapide din partea autorităților, viitorul activelor Lukoil rămâne incert, iar deciziile politice și juridice vor determina evoluția pieței energetice românești.
Rafinăria Petrotel, cifra de afaceri de 11, 1 miliarde lei și cele aproximativ 320 de stații sunt exemple palpabile ale anvergurii prezenței Lukoil în România. Situația dezvăluie legături economice regionale, transport, servicii, locuri de muncă, dar și vulnerabilitatea la sancțiuni internaționale și probleme juridice. Cum ar arăta, în practică, o tranziție bine gestionată? Dacă statul ar dispune de resurse financiare și juridice, ar putea negocia achiziția sau facilita o vânzare transparentă către investitori licențiați; altfel, riscul perturbărilor în aprovizionare și al efectelor asupra ocupării forței de muncă rămâne real.
Creșterea finanțării publice pentru soluții industriale, implicarea actorilor privați locali și clarificarea situației juridice ar fi pași concreți pentru atenuarea efectelor negative. Exemple practice: garantarea continuității aprovizionării prin contracte temporare cu alți rafinatori, verificări stricte ale ofertelor de cumpărare și măsuri de protecție socială pentru angajații afectați. Astfel de intervenții ar diminua vulnerabilitățile imediate și ar proteja veniturile locale.
Tu ce părere ai: ar trebui statul român să intervină direct pentru a prelua activele Lukoil sau să susțină vânzarea către investitori privați licențiați?
Fii primul care comentează