Când tema reformei administrației locale reapare, intrăm instant în arena politică a Bucureștiului: Lia Olguța Vasilescu, vicepreședinte PSD și primar al Craiovei, a venit la începutul săptămânii cu propunerea partidului referitoare la reducerea personalului din primării și consilii județene, iar dezbaterea ajunge până la Bruxelles. Subiectul are origini vechi: reforme administrative și reduceri de cheltuieli au reapărut periodic în România post-comunistă, de la primele încercări de eficientizare până la presiunile externe recente pentru consolidare fiscală.
La 6 octombrie, Vasilescu a prezentat în fața conducerii PSD varianta oficială cu care formațiunea intră la masa coaliției: PSD cere revizuirea OUG 52/2025, actul normativ care inițial prevedea reduceri de posturi în administrațiile locale de până la 40%. Social-democrații susțin că propunerea liberalilor ar paraliza, de fapt, primăriile și solicită un prag mult mai mic, reducerea să fie limitată la 10% din numărul de posturi, procent propus și pentru eventualele tăieri salariale. În intervențiile publice, Vasilescu a subliniat că varianta liberală se bazează pe cifre eronate privind personalul din administrația locală și a propus ca reducerile să nu depășească 20% din numărul de posturi efectiv ocupate, explicând diferențele dintre primării în funcție de populație și atribuții (de la salubrizare la transport local), ca motiv pentru care reguli uniforme pot genera dezechilibre.
Economistul Adrian Negrescu, intervievat de Ziare.com, vede situația altfel: primarii ar propune, de fapt, o restructurare care înlătură în mare parte posturi neocupate, nu atât posturi efectiv salarizate. Negrescu amintește estimarea premierului de anul trecut despre aproximativ 200.000 de posturi neocupate în sectorul bugetar și afirmă că două-trei mii de posturi efectiv ocupate ar putea fi desființate, dar restul ajustărilor ar consta în mare parte în acte administrative. Concluzia sa e directă: economiile rezultate din reducerile propuse de primari sunt minime în raport cu dimensiunea problemei fiscale. El estimează o economie modestă, de circa 1–1, 5 miliarde de lei până la sfârșitul anului, în timp ce cheltuielile cu personalul bugetar depășesc anual 160 de miliarde de lei. Asta înseamnă că miza reală a reformei nu se află acolo unde pare, ci în pachetul mai amplu de măsuri care vor urma.
Argumentul PSD privind riscul de blocare a activității primăriilor apare ca un motiv pragmatic: aplicarea unor interdicții ar putea împiedica gestionarea conturilor, achizițiile și reparațiile necesare funcționării serviciilor locale. Vasilescu a insistat că restricțiile din ordonanță ar afecta servicii esențiale precum iluminatul public, salubrizarea sau transportul local, adică activități operaționale care nu pot fi oprite doar pentru că există o regulă generală preluată din modelul administrației centrale. Practic, primăriile solicită un tratament diferențiat față de nivelul central, pe motiv de specific local.
Pe de altă parte, Negrescu atrage atenția asupra riscului extern: dacă reformele agreate cu Bruxelles nu sunt credibile sau suficiente, Comisia Europeană ar putea decide să blocheze fonduri, iar efectele ar fi imediate și grave pentru buget. Termenele sunt clare: guvernul trebuie să demonstreze până pe 15 octombrie 2025 că a luat măsuri de reducere a cheltuielilor publice, iar pe 20 octombrie Comisia va decide dacă menține sau nu transferurile. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, urma să plece la Bruxelles pe 9 octombrie pentru a prezenta situația la ECOFIN, forul care monitorizează respectarea angajamentelor privind ajustarea fiscală.
Pe plan intern, Negrescu observă și o logică politică: PSD ar atenua măsurile de austeritate ca strategie de protejare a propriilor primari, o decizie cu scop electoral menită să reducă nemulțumirile la nivel local înainte de congresul partidului. Critica sa e directă: unii primari amenință că nu vor putea face deszăpeziri sau alte servicii sezoniere dacă li se taie din bugete, deși, spune economistul, responsabilitatea planificării bugetare pre-sezon le revine. El consideră că discuțiile actuale urmăresc mai mult protecția politică decât eficiența fiscală reală.
Pe scurt, avem două direcții contrastante: o abordare tehnocratică, care cere tăieri ample și demonstrabile pentru Bruxelles, și o abordare politică, care limitează reducerile pentru a proteja administrațiile locale conduse de PSD. În practică, impactul bugetar imediat al reducerilor propuse de primari pare redus, iar economii semnificative ar putea apărea doar dintr-un set mai profund de reforme, probabil în Pachetul III, care să includă restructurări de agenții, eliminarea unor structuri ineficiente și consolidarea instituțiilor. Acolo ar putea fi generate cifre cu adevărat semnificative pentru deficit, nu doar tăieri simbolice.
15 octombrie 2025 rămâne termenul-limită pentru autorități în fața Comisiei Europene, iar 20 octombrie e ziua deciziei privind fondurile europene. Dacă Bruxelles consideră măsurile insuficiente, consecințele financiare vor apărea imediat; iar dacă reformele sunt evaluate drept credibile, România poate evita sancțiuni sau blocaje. În acest context, negocierile din coaliție nu sunt doar procedurale: ele stabilesc ce se taie, cum și cine suportă costul pe termen scurt. Exemple concrete din text: Vasilescu a propus 10% reducere, Negrescu vorbește despre 1–1, 5 miliarde lei economisiți până la finele anului, iar Nazare pleacă cu dosarul la ECOFIN pe 9 octombrie. Cum vi se pare: reforma trebuie implementată rapid și dur sau treptat și adaptată specificului administrațiilor locale?
Ce părere ai, chiar merită să tăiem 10–20% din posturi în primării acum, riscând blocaje la servicii locale pentru a arăta Bruxelles-ului o ajustare reală, sau e mai bun un plan gradual care să diferențieze primăriile după mărime și atribuții, astfel încât impactul fiscal real să apară doar în reforme mai profunde?