Leica a prezentat la nivel mondial noul M EV1, un aparat care schimbă un element definitoriu al seriei M: vizorul optic tradițional a fost înlocuit cu un vizor electronic (EVF). În evaluările mele am testat varianta cu senzor full-frame de 60 MP și cu obiectivul 35mm f/1.4 Summilux-M Asph, pe parcursul unei săptămâni în care am fotografiat stradal și documentar cu acest corp compact fabricat în Germania.
De mai bine de șapte decenii seria Leica M este sinonimă cu rangefinder-ul, iar M EV1 pare inițial o reinterpretare a tradiției: păstrează montura M, finisajul metalic și ergonomia sobră, dar trece la afișaj electronic. Rezultatul nu e însă o ruptură completă; în multe aspecte experiența rămâne fidelă spiritului M, adaptată însă fluxului digital contemporan. Senzorul de 60 MP, identic cu cel de pe M11 și Q3, produce imagini extrem de detaliate, iar Leica menține filosofia fotografiei lente, manuale, fără autofocus și fără înregistrare video. Dacă realizarea de filmări este esențială pentru tine, Q3 rămâne alegerea recomandată.
Designul conservă silueta clasică a rangefinder-ului, dar adaugă un vizor electronic de 5.76 milioane de puncte montat în colț, în locul vizorului optic. Am folosit aproape exclusiv EVF-ul în test; poziționarea este confortabilă pentru ochiul drept, iar imaginea afișată este foarte clară. La diafragme precum f/1.4 adâncimea de câmp este extrem de redusă, iar, convențional, focalizarea manuală pe M-uri rămâne provocatoare. În acest context, focus peaking-ul și funcția de zoom în vizor schimbă considerabil lucrurile: conturarea subiectului în focalizare (eu am activat roșu) și mărirea pentru reglaje fine mi-au majorat semnificativ procentul de cadre clare față de modelele M complet optice. Aceasta nu transformă totul în automat; pentru subiecți foarte mobili un mirrorless cu autofocus va surprinde momentele mai sigur.
Ecranul de pe spate măsoară 2.95 inch și are 2.3 milioane de puncte, dar este fix, un dezavantaj pentru cei care preferă un display rabatabil. Totuși, calitatea imaginii și sensibilitatea touch sunt foarte bune, iar eu am preferat EVF-ul. Carcasa este metalică, combinație de aluminiu și magneziu, cu imitatie de piele; calitatea construcției este premium, la nivelul celorlalte M-uri. Lipsa unei mânere integrate este compensată de un accesoriu separat din leatherette, pentru utilizatorii care doresc o prindere mai fermă.
Din perspectiva performanței, senzorul de 60 MP oferă o claritate remarcabilă; Leica oferă și două moduri de crop digital, 1.3x la 36 MP și 1.8x la 18 MP, utile când dorești un unghi echivalent cu 45mm sau 63mm folosind 35mm-ul. Rata de fotografiere în rafală este modestă, 4.5 fps, iar buffer-ul permite aproximativ 15 fișiere RAW la dimensiune completă sau 100 JPEG la această viteză, cu un card UHS-II rapid. Plaja ISO începe de la 64 și urcă până la 50.000; la ISO de bază imaginile sunt foarte curate. Leica folosește DNG pe 14 biți și pune la dispoziție profile de culoare limitate; eu am lucrat în principal cu profilul standard și am corectat culorile din RAW ulterior.
M EV1 nu filmează. Totuși, conținutul este însoțit de content credentials, o etichetă digitală care atestă originea fișierului și înregistrează date precum nume, dată și editări, utilă pentru trasabilitate. Geotagging-ul este posibil prin aplicația Leica Fotos, iar transferul wireless și controlul de la distanță sunt suportate. În testul de prelaunch aplicația nu recunoscuse încă modelul, dar experiența mea cu Leica Fotos pe alte produse (inclusiv M11-D) arată că este una dintre cele mai stabile soluții oferite de producătorii mari.
Autonomia bateriei rămâne un punct slab: acumulatorul BP-SCL7 de 1.800 mAh oferă în jur de 244 de fotografii conform specificațiilor, sub media multor mirrorless-uri actuale. Aceasta nu este neapărat o problemă dacă folosești aparatul pentru fotografiere lentă, deliberată; eu am reușit să trec de o zi de lucru fără reîncărcare, încărcarea realizându-se prin USB-C pe partea inferioară a camerei.
În testul meu Leica mi-a împrumutat aparatul pentru o săptămână împreună cu 35mm Summilux, iar impresia generală este că M EV1 este un aparat potrivit pentru cei care urmăresc detaliu maxim și o experiență manuală, dar cu beneficiile vizualizării digitale moderne. Comparativ cu Q3, EV1 oferă libertatea monturii M și gama largă de obiective, însă renunță la autofocus, ecran rabatabil și capabilități video.
Leica M EV1 reprezintă o reinterpretare a tradiției M: aceeași construcție robustă și senzor de 60 MP, dar cu instrumentele digitale care ușurează munca de manual focus. Dacă folosești lentile M și apreciezi fotografia controlată, acest model poate fi o alegere echilibrată; dacă ai nevoie de viteză sau video, e mai bine să cauți alternative. Un exemplu concret: cu 35mm f/1.4 Summilux montat și focus peaking activ, am obținut mult mai multe cadre clare în lumină naturală, iar modelele alternative din portofoliul Leica, precum M11 sau Q3, oferă funcții complementare (video, ecran rabatabil, autofocus). Creșterea rezoluției la 60 MP se traduce în imagini care permit crop-uri detaliate la 36 MP sau 18 MP fără pierdere semnificativă de calitate, util pentru reportaj sau portret când nu ai la dispoziție alt obiectiv.
Ai folosit vreodată un aparat manual-rangefinder sau preferi mai degrabă un mirrorless cu autofocus pentru fotografia de zi cu zi?
Fii primul care comentează