Lavazza a lansat luna trecută o mașină de espresso numită Assoluta, un aparat automat bean-to-cup care susține că ajustează în mod automat parametrii de preparare în funcție de pachetul de boabe folosit. Conceptul e simplu: scanezi codul de bare al pungii în aplicația Piacere Lavazza, aparatul primește profilul optim și ar trebui să livreze o extracție corectă fără a regla manual timpul sau temperatura. Sună ca o versiune high-tech a sfatului de la prietenul care jură că are „mâna perfectă” pentru espresso.
Evoluția automatizării cafelei a pornit de la râșnițe și aparate casnice tot mai inteligente și, odată cu integrarea aplicațiilor și conectivității, producătorii încearcă să elimine erorile umane. Am început testele cu Assoluta pentru a vedea dacă merită un loc într-un ghid al celor mai bune espressoare, așa că iată primele impresii înainte de o recenzie completă.
Instalarea a fost simplă: mi-am creat cont în aplicație, am împerecheat telefonul cu aparatul prin Bluetooth și l-am conectat la Wi‑Fi. Am scanat pachetul de Espresso Barista Gran Crema, un blend ușor prăjit de arabica și robusta, un punct de plecare rezonabil pentru cei care preferă un espresso în registrul italian clasic. Aplicația i-a trimis mașinii setările recomandate pentru temperatură și timp. Assoluta propune doar două trepte de măcinare, grosier și fin, ceea ce m-a surprins, având în vedere că multe espressoare oferă zeci de trepte pentru ajustarea debitului apei prin cafea. Aparatul nu își ajustează automat râșnița, dar îți indică care din cele două setări să o folosești; în rest poți modifica intensitatea cafelei rotind capacul hoperului, iar un LED albastru arată nivelul: mare, mediu sau mic. Se pare că asta influențează dozajul, însă din instrucțiuni nu e foarte limpede cu cât.
Conceptul se bazează pe utilizarea boabelor Lavazza, care permit aplicației să trimită profilul optim. Nimic nu te împiedică să folosești alte boabe, dar atunci e posibil să nu obții rezultatele ideale din cauza limitării la două trepte de măcinare și a opțiunilor reduse din aplicație. Poți alege doar mărimea băuturii, temperatura și nivelul de „aromă” (luminos, standard sau puternic).
Un plus interesant, dar și o mică dezamăgire la capitolul texturare a laptelui: Lavazza a ales un pahar de sticlă cu capac care include un tub de abur și un tel acționat magnetic. În locul unui rezervor intern sau al unui sistem care extrage laptele dintr-o carafă, pui laptele direct în pahar până la marcaj, fixezi capacul și poziționezi ansamblul între tavă și dozator. Când e corect plasat, butoanele pentru băuturi cu lapte se activează și aparatul insuflă abur în pahar în timp ce telul creează vârtejul, procedura imită mișcarea unui maner manual de aburi, doar că, în testul meu, spuma a fost mai subțire decât anticipam și laptele foarte fierbinte. Am folosit lapte semi-degresat și băutură de ovăz; bănuiesc că laptele integral ar putea oferi o textură mai cremoasă, dar la prețul de listă de 699, 95 lire sterline (aprox. 930 USD / 1.400 AUD) mizam pe rezultate ceva mai convingătoare. Observ că prețul se reduce semnificativ dacă te abonezi la serviciul de livrare a cafelei Lavazza, o strategie pe care tot mai mulți producători o promovează pentru fidelizarea clienților.
Limitarea la doar două trepte de măcinare ridică întrebări privind precizia controlului: dacă macini prea fin apa circulă greu și riști supraextracție, iar dacă macini prea grosier apa trece prea repede și rezultă o cafea acră sau subextrasă. Assoluta îți spune ce setare să folosești și oferă control asupra intensității, dar absența unei gradații mai fine în rășniță reduce posibilitățile de ajustare pentru boabe non-Lavazza sau pentru nuanțe specifice de prăjire. De asemenea, meniul aplicației rămâne destul de succint, fără opțiuni avansate pentru utilizatorii care vor să experimenteze.
La utilizare, pașii sunt clari: scanezi pachetul, aplici setarea recomandată, fixezi paharul de lapte dacă dorești băuturi spumate și apeși butonul. Aparatul prepară espresso și îl toarnă printr-o deschizătură din capacul paharului. În testul meu aroma espresso-ului a fost plăcută, conform blendului ales, dar detaliile despre corpul și crema shot-ului le voi publica în recenzia completă, ce va urma după o perioadă mai lungă de testare comparativă cu modele Smeg, Jura, Philips sau Siemens.
Assoluta este momentan disponibilă în Europa; am cerut informații despre o viitoare lansare pe alte piețe și despre prețurile de acolo. Până primesc detalii, continui testele pentru a evalua poziționarea ei față de alte espressoare automate bean-to-cup, atât în termeni de calitate a cafelei, cât și de ergonomie și cost total de utilizare.
Lavazza Assoluta pare destinată celor care caută simplitate și funcții conectate, preferând un flux ghidat de aplicație în locul reglajelor manuale complexe. Sistemul de spumare cu pahar e o idee ingenioasă, dar rezultatele observate arată că mai există loc pentru rafinare, mai ales la prețul afișat. Dacă folosești exclusiv boabe Lavazza și vrei o experiență mai puțin tehnică, Assoluta poate fi o alegere practică; pentru pasionații care ajustează fin parametrii, limitările râșniței și ale aplicației pot constitui un impediment.
Espresso Barista Gran Crema și prețul de 699, 95 lire rămân două elemente concrete de luat în considerare pentru cei care vor să cumpere acum. Crezi că un sistem care setează totul automat după codul de bare poate înlocui experiența reglării manuale a unui espresso?
Fii primul care comentează