Când o poveste despre longevitate începe să modeleze piaţa locală, devine evident că mâncarea şi oamenii au o influenţă mai puternică decât campaniile publicitare scumpe. Această ştire se referă la Maria Branyas, considerată cea mai vârstnică persoană din lume până la decesul ei în 2024, la vârsta de 117 ani, şi la iaurturile pe care le consuma zilnic, fabricate de cooperativa La Fageda din regiunea Garrotxa din Catalonia. Studiul Institutului de Cercetare Josep Carreras a atras atenţia internaţională asupra obiceiurilor sale alimentare, iar efectele s-au văzut rapid pe rafturi.
Raportul, cel mai cuprinzător studiu realizat până acum asupra unei persoane supercentenare, relevă factori asociaţi longevităţii, printre care un microbiom intestinal dominat de bifidobacterii benefice. Menţiunea că Maria consuma zilnic iaurt La Fageda a generat un val de comenzi: Esther Carreras, responsabilă de comunicare a cooperativei, spune că în primele două săptămâni de la apariţia studiului au vândut cât ar vinde în mod obişnuit într-un an întreg. Nu e neapărat surprinzător pentru un produs care, peste noapte, este prezentat ca „secretul” unei vieţi lungi, mai ales când numele unei persoane centenare devine asociat unei mărci cunoscute online.
Iaurturile La Fageda au fost, mult timp, disponibile doar în Catalonia, iar din 2023 au ajuns şi în Insulele Baleare, Valencia şi Madrid. Cererea a venit în special din Regatul Unit şi Statele Unite, unde studiul şi povestea familiei Mariei, publicată în 2022 pe un cont gestionat de apropiaţi, au avut ecou. Carreras subliniază însă că La Fageda nu caută extinderea pieţelor sau creşterea producţiei doar pentru profit. Organizaţia funcţionează ca o fundaţie non-profit şi îşi concentrează eforturile pe integrarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi şi aflate în situaţii vulnerabile.
Povestea cooperativei explică şi filosofia ei. Înfiinţată în 1982 de psihologul Cristóbal Colón, La Fageda a pornit din dorinţa de a crea condiţii mai bune pentru persoane marginalizate, inspirată de experienţele din spitalele psihiatrice ale anilor ’70, unde adesea condiţiile erau precare. Proiectul a început cu 15 persoane în Olot şi, în 1987, s-a mutat în masia Els Casals, din Parcul Natural al Zonei Vulcanice Garrotxa. Locaţia a fost aleasă nu doar pentru spaţiu, ci şi pentru legătura dintre natură şi bunăstare, considerată un pilon ideologic al cooperativei.
Astăzi, peste 650 de persoane lucrează la La Fageda, majoritatea provenind din medii vulnerabile. Misiunea oficială rămâne neschimbată: munca ca instrument de transformare, nu ca scop comercial. Fabricarea de iaurturi şi alte produse lactate este utilizată ca mijloc de a crea locuri de muncă, oferind formare şi servicii de suport. Carreras afirmă că nu intenţionează să profite de valul de notorietate pentru a urmări creşterea economică, ci doreşte să păstreze proiectul centrat pe incluziune şi pe îmbunătăţirea calităţii vieţii celor implicaţi.
Asocierea numelui Mariei Branyas cu marca La Fageda ilustrează cum experienţele personale pot influenţa pieţele şi interesul public. Studiul ştiinţific a oferit context şi legitimitate pentru atenţia globală, dar decizia cooperativei de a rămâne fidelă misiunii sociale schimbă perspectiva: nu este vorba doar de un produs „miraculos”, ci de un proiect social care produce alimente. Când o poveste de viaţă se întâlneşte cu o iniţiativă socială bine organizată, rezultatul nu e doar o creştere a vânzărilor, ci şi o dezbatere despre ce contează într-o comunitate, sănătate, locuri de muncă, incluziune şi responsabilitate.
La Fageda şi Maria Branyas pun sub semnul întrebării ideea că obiceiurile simple, precum consumul regulat de iaurt, ar fi singurul factor al unui stil de viaţă sănătos; contextul social şi sprijinul comunitar rămân esenţiale. Vrei să afli mai multe despre modul în care proiectele de economie socială transformă vieţi în comunităţi locale?
Fii primul care comentează