Kramatorsk, un oraș ucrainean aflat la doar 20 de kilometri de linia frontului, continuă să își trăiască viața într-un mod cât se poate de normal, în ciuda amenințărilor constante din partea atacurilor rusești. Acesta reprezintă „inima” a 30% din regiunea Donețk, care rămâne sub controlul armatei ucrainene în fața avansului rus. Recent, orașul a fost în centrul unei discuții mai puțin încurajatoare între Donald Trump și Vladimir Putin, iar propunerile de pace par a fi mai degrabă din povești de ficțiune decât soluții reale.
Într-o cafenea din lanțul ucrainean Liov Croissants din Kramatorsk, oamenii au început să lase mesaje pe un panou. Din toate aceste bilețele, unul simplu, cu „Kramatorsk” și câteva inimioare, atrage privirile trecătorilor. Bogdan, un tânăr de 26 de ani și soldat, își petrece ziua liberă făcând fotografii ale urmelor bombardamentelor recente din oraș, unde a stat 18 luni. El spune că are o legătură profundă cu Kramatorsk, și a decis să își facă un tatuaj cu imaginea unui copac avariat de atacuri, simbolizând rezistența orașului.
Atitudinea localnicilor față de propunerile externe este una fermă. Cei mai mulți dintre locuitori resping ideea cedării terenului, afirmând că Donețk este cu adevărat pământ ucrainean, chiar dacă Putin crede că are un drept cultural asupra acestei regiuni. De altfel, tocmai aceste sentimente au fost exprimate cu putere de localnici, care continuă să își construiască viețile în ciuda amenințărilor constante.
Kramatorsk, aflat în apropierea liniei de front, păstrează o atmosferă animată, chiar și în zilele toride de august. Alarma de raid aerian merge din când în când, dar localnicii spun că este mai mult un semn al rachetelor care survolează orașul, nu neapărat al unor atacuri imediate. Aproximativ un sfert de milion de civili locuiesc în oraș și în împrejurimi, iar viața continuă, cu magazine și cafenele care se adaptează la cerințele unei populații în schimbare.
De exemplu, Kateryna Seledtsova, deținătoarea unei patiserii, a observat că bărbații care vin în oraș preferă o mâncare mai simplă. Astfel, meniul ei a suferit o transformare: delicatesele franțuzești au fost înlocuite cu prăjituri precum tortul Napoleon sau tuburile de vafe umplute cu lapte condensat, iar cererea este atât de mare încât orice preparat iese rapid din ușile cafenelei.
Cum se resimt localnicii în fața incertitudinii? Valentina și Yelena, două bunici din Sloviansk, se află în parc cu nepoțeii lor. Îi îngrijorează viitorul copiilor și le doresc pace. La piața din Sloviansk, unde localnicii vând surplusul de produse din grădini, o Altă Valentina își exprimă nevoia de a lupta pentru pământurile ucrainene. Se simte frustrată de ideea unor schimburi teritoriale care ar afecta viața comunității.
În ceea ce privește efectele războiului, în provincie încă se desfășoară bătălii intense, iar numărul refugiaților crește constant, cu sute sosind în fiecare zi. Condițiile din centrele de primire sunt grele, dar eforturile pentru a asigura un adăpost adecvat continuă.
Un cuplu, Serghei și Nadia, nu sunt nici măcar din Donețk, dar se confruntă cu realitatea dură a războiului. Aceștia au devenit victime ale instabilității și își doresc o ieșire din această situație. „Ei spun că suntem frați, dar dacă aș avea un astfel de frate, mi-aș schimba numele”, glumește Serghei, punctând paradoxul din spatele legăturilor istorice.
Pace, război, schimbări și adaptări, toate acestea fac parte din viața cotidiană a locuitorilor din Kramatorsk și zonele înconjurătoare. Ce părere aveți despre atitudinea localnicilor față de astfel de propuneri externe?
Imaginea este pur decorativă, generată digital de comunicatul.com.
E bine că oamenii rămân în comunitate, dar schimbările sociale și economice sunt evidente, cum vor rezista pe termen lung?
E normal să-și apere pământul; viața cotidiană și reziliența spun multe despre identitate și speranță.