Când se discută despre război și energie, istoria ne arată că iernile au modelat de multe ori cursul conflictelor: de la blocadele din vremuri trecute la raționalizările contemporane, sezonul rece aduce presiuni politice și sociale. De data aceasta este vorba despre Ucraina, despre strategia Kremlinului de a lovi infrastructura energetică și despre predicțiile șefului serviciului de informații militare de la Kiev, Kirilo Budanov, care plasează un termen pentru eficiența acestei tactici, luna februarie.
Budanov afirmă că Rusia a analizat cu atenție efectele psihologice ale atacurilor asupra rețelei energetice ucrainene și a concluzionat că amenințarea, sau loviturile în sine, sunt eficace mai ales ca instrument de presiune înainte de debutul sezonului rece. Efectul e dublu: afectează moralul populației ucrainene și stârnește îngrijorare în rândul partenerilor occidentali. Pe scurt, intimidarea energetică ar putea împinge Kievul spre negocieri favorabile Moscovei, dar numai dacă panica sau criza persistă suficient pentru a crea presiune politică reală. Conform lui Budanov, acea fereastră de oportunitate se încheie la sfârșitul lunii februarie, fapt care explică de ce Kremlinul accelerează propunerile sau acțiunile în această perioadă restrânsă.
Oficialul ucrainean subliniază că tactica nu este întâmplătoare: Rusia a efectuat studii ample înainte de a lansa atacuri masive asupra infrastructurii energetice. Concluzia? Amenințarea funcționează ca o pârghie, dar are un termen de valabilitate. Realitatea e clară: impactul psihologic al acestor atacuri scade odată cu trecerea iernii și cu găsirea de soluții de adaptare de către societate. Din acest motiv, Moscova ar încerca să profite acum, când efectul este maxim.
Budanov afirmă totodată că Ucraina rezistă și va depăși aceste provocări, iar limita temporală a amenințării explică graba adversarului. A mai făcut o predicție mai largă: fereastra pentru a încheia războiul s-ar putea deschide abia în februarie 2026 și, în opinia sa, fără un rol esențial din partea președintelui american Donald Trump, oprirea conflictului ar fi imposibilă. Aceasta reprezintă o estimare politică și strategică care implică factori externi și decizii care transcend granițele Ucrainei.
Situația practică de pe teren rămâne gravă: Ucraina aplică programe de întreruperi planificate ale alimentării cu energie, după ce atacurile rusești cu rachete și drone au avariat numeroase facilități. Un episod relevant: în noaptea de 19 noiembrie au fost lansate 48 de rachete și 470 de drone de diferite tipuri asupra Ucrainei, cifre care arată intensitatea campaniei împotriva infrastructurii.
Budanov descrie aceste operațiuni ca pe o combinație de presiune psihologică și tactică militară. E important de reținut că strategia adversarului pare concepută pentru a obține avantaje politice pe termen scurt; pe termen mediu, efectele sociale și capacitatea de reziliență pot răsturna balanța. În plus, legătura făcută de Budanov între evoluția conflictului și rolul liderilor internaționali demonstrează cât de mult depind perspectivele Ucrainei de decizii diplomatice și politice externe.
Un element concret din text: numărul de drone și rachete lansate în noaptea de 19 noiembrie, 48 de rachete și 470 de drone, ilustrează amploarea atacurilor asupra infrastructurii energetice. Aceleași cifre justifică recurgerea Ucrainei la întreruperi programate, pentru a proteja rețeaua și a limita pagubele. Rămâne de urmărit dacă strategia de intimidare își va atinge scopul înainte de termenul indicat de Budanov sau dacă reziliența și sprijinul extern vor reduce efectul presiunii. Ce părere ai despre ideea că sezonul rece poate deveni, în mod decisiv, un factor politic în negocierile de pace?
Fii primul care comentează