De la paradelor militare ale Războiului Rece până la rivalitățile strategice contemporane, atenția îndreptată spre Phenian nu e întâmplătoare: e vorba despre Kim Jong-un, mișcările militare ale Coreei de Nord şi locurile de unde pornesc aceste proiecte, atât fizic, în fabrici şi şantiere, cât şi pe plan diplomatic, în relaţiile cu Washingtonul şi Seulul. Le Figaro a relatat recent că liderul nord-coreean a fost foarte activ pe frontul militar: a vizitat un şantier destinat construirii unui submarin nuclear, a ordonat creşterea producţiei interne de rachete, a supravegheat testele a două rachete de croazieră cu rază lungă şi a lăudat noile lansatoare multiple de rachete ale armatei sale.
Accelerarea testelor militare s-a făcut tot mai vizibilă în ultimii ani; ultimul test de rachetă balistică datează din noiembrie, într-un context în care fostul preşedinte american Donald Trump a autorizat Coreea de Sud să dezvolte submarine cu propulsie nucleară. Analiştii identifică în aceste mişcări obiective multiple: sporirea capacităţilor de atac de precizie, provocarea directă a Washingtonului şi Seulului şi testarea armamentului înainte de un posibil export către aliaţi precum Rusia. Astfel, ceea ce pare la suprafaţă o demonstraţie de forţă e totodată o strategie de verificare tehnologică şi de transmitere a unor semnale geopolitice.
Pe plan intern, Phenianul se pregăteşte pentru primul congres al Partidului Muncitorilor din Coreea de Nord din ultimii cinci ani, un eveniment care ar urma să trateze atât politica economică, cât şi strategia militară şi de apărare. Între timp, agenţia oficială KCNA a anunţat că sâmbătă Kim Jong-un a vizitat o uzină de echipamente militare specializată în arme tactice ghidate şi a dispus creşterea capacităţii de producţie cu 250%. Un astfel de ordin semnalează nu doar prioritizarea refacerii stocurilor, ci şi o orientare clară spre industrializarea producţiei de armament.
Contextul regional este relevant: retorica şi acţiunile Phenianului vin în paralel cu deciziile Seulului şi Washingtonului privind capacităţi navale avansate, precum şi cu discuţiile despre comerţul global de armament. Posibilitatea ca noile arme testate sau produse pe scară largă să fie puse la dispoziţia unor parteneri externi ridică întrebări privind controlul exporturilor şi felul în care aceste transferuri pot ajusta balanţa regională. În plus, creşterea producţiei interne transmite un semnal limpede populaţiei şi aparatului de partid că securitatea şi forţa militară rămân priorităţi.
Kim Jong-un a ordonat sporirea producţiei cu 250%. Această cifră sintetizează o tendinţă mai amplă: combinaţia dintre consolidarea internă a puterii şi demonstraţiile externe de forţă, într-un context în care teste militare recente şi potenţiale exporturi către Rusia complică ecuaţia securităţii în regiune. Punerea în practică, construcţia de submarine, dezvoltarea rachetelor de croazieră şi modernizarea lansatoarelor, arată în ce măsură strategia politică este corelată cu capacităţile industriale.
Ce credeţi că urmăreşte, în primul rând, Phenianul: descurajare externă, consolidare internă sau oportunităţi comerciale în piaţa armamentelor?
Fii primul care comentează