Persoanele afectate de explozia din cartierul Rahova, unde câteva persoane și-au pierdut viața și zeci au rămas fără locuințe, trebuie sprijinite de stat pentru a-și recupera proprietățile, afirmă Kelemen Hunor, președintele UDMR. Istoricul incidentelor tehnice majore din orașe arată că problema „cine plătește” nu e doar juridică, ci și socială, după avarii la rețele, incendii sau alunecări, comunitățile rămân cu facturi, locuințe avariate și traume. De data aceasta, discuția trece rapid de la anchetă la modificări legislative și la responsabilitate financiară.
Kelemen Hunor susține că legislația actuală împiedică statul să investească în refacerea locuințelor, păstrând totodată proprietatea la oameni. Propunerea lui este clară: legea poate fi schimbată, dar vinovații, fie Distrigaz, Delgaz sau alt operator, după ce va fi stabilit în anchetă, trebuie să plătească despăgubiri substanțiale. El nu minimalizează gravitatea situației: vorbește despre neglijență evidentă și solicită ca firmele responsabile să suporte costurile, astfel încât locatarii să-și recâștige proprietățile. De asemenea, a subliniat că despăgubirile trebuie să fie suficient de consistente pentru ca oamenii să poată reconstrui sau recupera locuințele pierdute.
În același timp, Kelemen insistă că ancheta penală și cea tehnică trebuie să stabilească clar responsabilitățile. Statul, spune el, nu trebuie să stea pasiv: dacă legislația curentă blochează soluții care lasă oamenii fără proprietate, ea trebuie modificată. Argumentul său include și o evaluare a capacității financiare a companiilor: ele înregistrează profituri mari și, implicit, au resursele necesare pentru a plăti despăgubiri. Pe lângă responsabilitatea operatorilor, liderul UDMR amintește și rolul asigurărilor de locuință: prea puțini români plătesc primele minime care ar putea acoperi astfel de daune, iar acest lucru accentuează vulnerabilitatea după astfel de evenimente.
Discutarea schimbării legii ridică întrebări practice: ce mecanisme ar permite statului să intervină fără a le șterge dreptul de proprietate victimelor, cum se calculează despăgubirile astfel încât să acopere pierderile reale și ce termene rezonabile ar trebui stabilite pentru plata lor. De asemenea, rămâne esențial ca ancheta să fie transparentă și rapidă, pentru ca responsabilitatea să fie clară și pentru ca victimele să nu rămână prea mult timp în incertitudine. Propunerea combină politici publice, responsabilitate corporativă și o discuție despre cultura asigurărilor, fiecare element având un rol în prevenirea și gestionarea unor situații similare viitoare.
Kelemen Hunor așteaptă ca firma sau firmele vinovate să suporte costurile și consideră că statul trebuie să susțină persoanele afectate, inclusiv prin modificarea legislației dacă va fi necesar. Cazul evidențiază relația dintre infrastructura critică, marile companii care o administrează și protecția proprietății private în mediul urban. Creșterea accesului la asigurări și clarificarea mecanismelor de despăgubire ar putea diminua în viitor povara asupra familiilor afectate; între timp, ancheta rămâne esențială pentru stabilirea vinovăției și calcularea sumelor datorate.
Kelemen Hunor a menționat nume precum Distrigaz și Delgaz, a cerut despăgubiri importante și a subliniat că legislația actuală împiedică statul să refacă locuințele fără a le priva pe persoane de dreptul de proprietate. Considerați că modificarea legii și soluțiile propuse sunt suficiente pentru a proteja victimele în astfel de cazuri?
Fii primul care comentează