Kelemen Hunor a comentat la Digi24 afirmațiile unor membri AUR, în special pe cele ale deputatului Dan Tănasă, care îndemnau la boicotarea lucrătorilor străini din România. De-a lungul timpului, discuțiile despre forța de muncă străină revin periodic, de la muncitorii sezonieri din anii ’90 până la angajările recente în HoReCa și construcții; astăzi dezbaterea apare din nou în contextul tensiunilor politice și al penuriei de muncă din țară.
Președintele UDMR spune lucrurilor pe nume: astfel de declarații trebuie condamnate. Avertismentul său pleacă de la ideea că o agresivitate verbală necombătută poate degenera în violență fizică. Vorbește despre responsabilitatea imensă a celor care pot modela opinia publică, politicieni, jurnaliști, analiști, și subliniază că, atunci când o personalitate publică întreține ostilitatea, efectele depășesc imaginea. E un punct simplu, dar adesea uitat: limbajul public contează și influențează comportamentele.
Kelemen îl descrie pe Dan Tănasă drept un vechi agitator al spiritelelor. Apoi trece la realitatea forței de muncă: România are nevoie anual de aproximativ 130.000–150.000 de lucrători, multe posturi fiind ocupate de persoane din Asia, aduse legal de angajatori români sau de rezidenți. Acești oameni vin și lucrează în HoReCa, construcții și alte servicii pe care mulți români nu le preiau, fie pentru că pleacă la muncă în Vest, fie pentru că nu doresc astfel de joburi. Situația este pragmatică: mulți stau un an-doi și pleacă sau își prelungesc dreptul de ședere în funcție de contract. Nu vin ca dușmani, spune Kelemen, ci ca o soluție temporară la nevoile pieței muncii.
El pune accent pe claritate și onestitate în fața cetățenilor: nu are rost să inventăm povești despre migranți periculoși, când realitatea muncii e una administrativă și legală. Recunoaște și că a primit critici când a abordat subiectul, ceea ce arată că e nevoie de curaj pentru a explica prin argumente, nu prin sloganuri. Argumentul său e limpede: dacă explici cine sunt aceste persoane și cum ajung aici, oamenii înțeleg mai bine.
Observația privind imposibilitatea de a aduce forță de muncă din Elveția e pragmatică și, prin sinceritatea ei, oarecum amuzantă: nu poți importa lucrători dintr-o țară care are la rândul ei salarii și așteptări diferite. Realitatea pieței e directă: locurile unde se caută muncitori trebuie acoperite, iar soluțiile provin adesea din surse mai accesibile din punct de vedere geografic și economic.
Responsabilitatea comunicării publice rămâne esențială: dacă liderii politici și influenceri aleg să explice faptele, tensiunile scad. Dacă optează pentru polarizare prin mesaje alarmiste, frica și riscul unor reacții sociale negative cresc.
Kelemen Hunor a afirmat în interviul la Digi24 necesarul anual de 130–140–150.000 de muncitori, a vorbit despre lucrătorii veniți din Asia, despre rolul angajatorilor români care îi legitimează și despre pericolul ca agresivitatea verbală să escaladeze în violență fizică. Ce se va întâmpla pe piața muncii din România și cum vor aborda partidele această temă în campanii rămâne o problemă deschisă pentru public și decidenți.
Cum crezi că ar trebui să comunice politicienii despre problema forței de muncă astfel încât să informeze corect fără a provoca panică?
da, e simplu stai cu nervii în frâu și explici calm ce se întâmplă pe bune nu mai arunci etichete gen „dușmani” sau „infiltrați” pentru că aia aprinde spiritele și gata problema scăpată de sub control oamenii pleacă la vest pentru salarii mai bune și nu prea mai vor chestii din hoReCa sau construcții atunci angajatorii caută din alte părți azi majoritatea sunt din asia veniți legal prin contracte de 1 an sau doi, cu documente și taxe plata e făcută de firme românești deci nu e invazie ci soluție temporară arăta cifrele 130 000 140 000 150 000 anual ca să priceapă lumea și spune ce joburi sunt dezavantajoase aici sunt și riscuri de exploatare deci verifică angajatorii, controlează contractele, oferă cursuri pt români să accepte sau să transforme joburile astea în locuri mai bune salarii mai bune condiții mai bune gata fără panica de pe fb și fără sloganuri toxice doar comunicare clară și chestii practice daaa și pune exemple concrete din comunități unde a mers bine nu doar vorbe ca sa vezi, se pot găsi soluții