De când discuția privind reforma magistraților a devenit serioasă, subiectul a generat polemici și a fost comparat cu alte schimbări legislative din trecut, când perioadele de tranziție erau mult mai scurte. Marți, la Digi24, Kelemen Hunor a motivat de ce se opune unei tranziții de zece ani pentru magistrați: consideră că o perioadă atât de îndelungată nu poate fi explicată ușor populației, mai ales în condițiile în care alte ajustări, precum creșterea vârstei de pensionare, nu au beneficiat de perioade atât de lungi. El afirmă că zece ani sunt prea mulți.
Referitor la posibilitatea ca proiectul să fie respins de Curtea Constituțională, liderul UDMR a avut un ton categoric: dacă instanța va decide împotrivă pentru această variantă, pe care el o vede ca fiind corectă și foarte echilibrată, atunci nu mai vede alternative. A mers până la a declara că o revoltă populară ar fi pe deplin justificată și că, în cazul unei respingeri, ar fi mai bine ca toți să plece acasă. Comentariile sale îmbină argumente practice legate de perioada de tranziție cu avertismente politice directe despre reacția publicului și posibilele consecințe decizionale.
Tema pune în discuție modul în care sunt comunicate reformele sensibile către cetățeni și echilibrul între stabilitatea instituțională și necesitatea unei schimbări rapide. Câteva nume și elemente cheie rămân în centrul dezbaterii: Kelemen Hunor, propunerea unei tranziții de zece ani și Curtea Constituțională ca jucător decisiv. Dacă varianta propusă va fi declarată neconstituțională, impactul politic ar putea fi imediat și vizibil.
Kelemen Hunor, Digi24, zece ani, Curtea Constituțională. Ce arată toate acestea despre felul în care sunt gestionate reformele care ating oameni reali, precum magistrații, și despre așteptările publicului în privința transparenței și echității?
Daaar, zece ani? serios, prea mult. Se explică greu oamenilor că unii pot rămâne protejați atât de mult timp, mai ales când altele s-au schimbat peste noapte. Eu nu-s fan teorii conspiraționiste, dar dacă curtea zice nu, logica e simplă: retragerea variantelor clare sau negociere rapidă, nu spectacolul ăsta. Și dacă liderii zic „plecați toți acasă” pare mai mult amenințare decât soluție. Probabil era mai ok o tranziție scurtă, etapizată, cu criterii publice și transparente, plus evaluări clare — ca să nu aud doar „nu se poate” sau „e nedrept”. Oricum, comunicarea e bocciu, dacă vrei acceptare trebuie să fii clar, scurt și onest. vezi să nu iasă în stradă lumea, daaa, dar asta e, nimeni nu vrea haos.
și ce să zic, iar politrucii se ceartă pe noi; obositor, frate