Kelemen Hunor avertizează asupra riscului politic generat de amânarea alegerilor pentru Primăria Generală a Bucureștiului și asupra ascensiunii AUR în parlament și în opinia publică din România.
Liderul UDMR afirmă că, în prezent, AUR beneficiază de statutul de singur partid opozițional real și că, dacă s-ar organiza anticipate chiar acum, formațiunea ar obține un scor în jur de 50%. Observația nu e gratuită: Hunor explică că lipsa unor contracandidați puternici în opoziție și un climat public dominat de neîncredere favorizează apariția unor forțe politice care par să câștige voturi mai degrabă printr-o vizibilitate pronunțată decât printr-un program convingător. El remarcează și o modificare de ton în conducerea AUR, spunând că liderul George Simion pare mai rezervat în Parlament decât înainte, semn că strategia lor e axată mai mult pe menținerea vizibilității decât pe o activitate legislativă intensă.
Referitor la alegerile locale bucureștene, Hunor este categoric: amânarea lor până la primăvara următoare ar crește probabilitatea ca un candidat AUR sau unul similar să câștige Primăria Generală. Motivele sunt atât practice, cât și politice: perioada dificilă de dinaintea anului 2026, cu scumpiri la facturi și energie, ar putea agrava percepția publică asupra administrației; un primar interimar cu puține șanse de a candida nu va putea rezolva probleme urgente; iar o majoritate fragmentată în Consiliul General blochează proiectele de guvernare locală. Toate acestea, spune el, sporesc riscul unui rezultat nefavorabil pentru actuala coaliție în București.
Un reper constant în discursul lui Hunor este tema încrederii sociale. El invocă studii, inclusiv inspirate din lucrările lui Samuel Huntington, pentru a sublinia că succesul societăților moderne se sprijină pe un nivel ridicat de încredere între instituții și cetățeni. Conform lui, în România acel capital de încredere este atât de scăzut încât e abia detectabil, iar acest deficit explică parțial apetitul pentru partide care se poziționează în opoziție totală și par să promită schimbarea doar prin simpla lor existență ca alternativă.
Kelemen vorbește și despre perspective: nu face predicții certe pentru 2028, dar speră că o dominație AUR nu se va produce. Observațiile sale se bazează pe o analiză pragmatică a prezentului, scumpiri, presiuni economice și o arhitectură politică locală care, dacă rămâne neschimbată, poate genera surprize electorale. Mesajul e limpede: calendarul electoral și capacitatea administrației locale de a gestiona crizele contează pentru cine ajunge în fotoliul de primar.
Amânarea alegerilor din București nu e doar o chestiune procedurală, spune Hunor; are efecte politice concrete. Pe lângă aspectele administrative, el subliniază dinamica competiției politice: un candidat susținut de un partid în creștere, profitând de absența unei concurențe reale, are avantaje importante în fața unor contracandidați slăbiți de contextul economic și instituțional. De aici rezultă apelul implicit de a nu întârzia procesul electoral, pentru că miza nu e doar cine câștigă Primăria, ci semnalul pe care îl transmite sistemului democratic atunci când încrederea cetățenilor este erodată.
Textul lui Hunor sintetizează două idei centrale: importanța încrederii sociale pentru stabilitatea politică și influența calendarului electoral asupra rezultatelor. Ambele sunt demonstrate prin exemple concrete menționate de el, AUR, George Simion, alegerile pentru Primăria Generală a Bucureștiului și perioada 2026 cu presiunile economice anticipate. Ce înseamnă asta în practică: cine gestionează problemele curente și când are loc competiția pentru funcțiile cheie poate decide dacă un partid foarte vizibil, dar fără programe solide, ajunge la putere. Creșterea neîncrederii, consideră Hunor, este motorul principal al acestor schimbări.
Cum credeți că ar influența calendarul alegerilor locale șansele partidelor precum AUR în București?
Fii primul care comentează