Imaginile cu președintele Xi alături de conducătorii Rusiei, Iranului și Coreei de Nord la Beijing au provocat reacții puternice în capitala europeană. Kaja Kallas, șefa diplomației UE, a calificat întâlnirea drept o provocare la adresa ordinii internaționale și a afirmat că face parte din încercările de a construi o nouă arhitectură geopolitică, în mare parte antioccidentală.
Kallas a spus jurnaliștilor că nu e vorba doar despre o imagine simbolică: sprijinul Beijingului pentru eforturile de război ale Moscovei transformă situația într-o realitate pe care Europa trebuie să o gestioneze. Războiul din Ucraina, a adăugat ea, primește susținere din partea Chinei, iar acest lucru schimbă dinamica securității la nivel global. Oficialul UE a subliniat și unele declarații ale Moscovei și Beijingului despre schimbări majore, fără precedent de un secol, și despre revizuirea ordinii globale de securitate, interpretate ca încercări deliberate de a modifica ordinea internațională existentă.
Parada militară organizată la Beijing a fost prezentată în presa chineză drept cea mai amplă desfășurare de forțe din istoria țării. Evenimentul a durat 70 de minute și a îmbinat demonstrații aeriene, defilări de trupe și prezentarea unor mijloace de luptă recente din arsenalul chinez. Printre participanți s-au numărat și doi foști premieri ai României, Adrian Năstase și Viorica Dăncilă, prezența lor atrăgând atenția observatorilor interesați de legăturile politice și simbolismul diplomației.
Tema ridicată de Kaja Kallas, sprijinul chinez pentru Rusia și semnalele comune ale puterilor care contestă ordinea liberală, ridică multiple întrebări despre modul în care va reacționa Europa. Pe de o parte există declarațiile ferme despre necesitatea adaptării politicilor de securitate; pe de altă parte rămâne de văzut care vor fi măsurile practice, economice și diplomatice pe care Uniunea Europeană le va coordona în fața unui bloc geopolitic în curs de formare. Imaginea defilării de la Beijing nu este doar un spectacol militar, ci și un act de comunicare strategică, iar prezența unor figuri politice europene conferă evenimentului o altă dimensiune, între simbol și realpolitik.
Parada de la Beijing, durata, 70 de minute, și faptul că Xi a stat lângă liderii Rusiei, Iranului și Coreei de Nord pun Europei o problemă clară: ajustarea politicilor de securitate și a relațiilor diplomatice în fața unor actori care își asumă deschis o nouă agendă. Cum credeți că ar trebui Uniunea Europeană să răspundă acestor semnale?
Interesant, dar mie mi se pare că europenii vorbesc mult și fac puțin — de obicei se ezită când trebuie să plătească prețul politic. Sigur, sprijinul Chinei pentru Rusia schimbă calculele; ce n-a spus articolul e că UE are deja pârghii economice reale (controlul tehnologiei sensibile, investiții critice, reguli privind exporturile de semiconductori) pe care le poate folosi coordonat, dacă exista voință politica. Deci întrebarea e simplă: avem nervii și unitatea necesare să transformăm declarațiile de la Bruxelles în măsuri concrete, sau vom rămâne la declarații și sancțiuni simbolice?