De când discuţiile despre antitrust au devenit tot mai frecvente, procesul Departamentului de Justiţie al SUA împotriva Google a devenit una dintre cele mai urmărite confruntări pentru controlul modului în care găsim informaţii online. Judecătorul de district Amit Mehta a decis la Washington că Google nu va fi obligată să cedeze browserul Chrome ca remediu pentru dominaţia în căutare, ci doar să accepte câteva măsuri comportamentale mai limitate, cerinţe care implică partajarea unor date de căutare cu competitori şi restrângerea unor acorduri exclusive de distribuţie.
Procesul a pornit de la o hotărâre semnificativă: anul trecut, instanţa a constatat că Google a încălcat Sherman Antitrust Act. În faza de remediere, Departamentul de Justiţie solicitase, printre altele, divizarea Chrome, posibil un spin-off pentru Android, împărţirea tehnologiei de căutare şi limitarea severă a înţelegerilor comerciale prin care Google îşi consolidează poziţia dominantă. Propunerea guvernului suna spectaculos pe hârtie, ai vrut vreodată să scapi complet de Chrome?, dar Mehta a ales o variantă mult mai moderată: păstrarea Chrome la Google, cu modificări punctuale privind modul de distribuire a produsului şi accesul competitorilor la anumite date.
Judecătorul a apreciat că utilizarea Chrome ca mijloc pentru serviciile de căutare nu este, în sine, ilegală. În cuprinsul deciziei, reclamanţii au exagerat când au cerut divizarea forţată a unor active-cheie, deoarece instanţa nu a găsit dovezi că Google le-a folosit pentru a impune restricţii ilegale. Practic, guvernul a pierdut partea spectacol: nu va exista un „divorce” între Chrome şi Google.
Google, la rândul său, propunea măsuri mult mai blânde încă din start. Compania a respins ferm solicitarea guvernului de a separa Chrome, dar a acceptat limitări privind acordurile de distribuţie şi să permită producătorilor de dispozitive Android să decidă ce aplicaţii să preîncarce. Hotărârea lui Mehta reflectă această abordare: Google îşi păstrează libertatea de a plăti pentru plasamentul serviciului de căutare, astfel încât înţelegerile cu parteneri mari precum Apple şi Mozilla pot continua, însă nu va putea condiţiona distribuirea anumitor produse. Concret, Google nu poate obliga partenerii să distribuie Search, Chrome, Google Assistant sau Gemini ca pachet obligatoriu. Asta înseamnă, de pildă, că accesul la Play Store nu poate fi subordonat bundlingului forţat al altor aplicaţii Google pe telefoane.
Schimbările impuse sunt mai degrabă de natură comportamentală decât structurală: unele date vor trebui partajate cu competitori, iar anumite acorduri exclusive vor fi restrânse. Pentru utilizatorii obişnuiţi, modificările nu se traduc imediat într-o alternativă la Chrome sau Google Search, dar deschid o mică oportunitate pentru concurenţă şi pentru furnizorii care au considerat până acum dificil să intre pe piaţă. De asemenea, decizia oferă un exemplu despre cum instanţele pot echilibra remediile: în loc de divizare drastică, preferă soluţii care schimbă comportamentul companiilor acolo unde acestea au creat avantaje anticoncurenţiale demonstrate.
Hotărârea lui Mehta ridică întrebări despre viitorul reglementării marilor platforme tehnologice. Păstrarea Chrome în portofoliul Google sugerează că, pentru a ajunge la o concurenţă reală în căutare, intervenţiile ar putea necesita mai mult decât limitări comerciale moderate, poate politici active de interoperabilitate şi standarde de partajare a datelor. Pe de altă parte, decizia arată pragmatism: separarea forţată a unor produse folosite de milioane nu e simplă şi poate produce efecte colaterale tehnice şi economice complexe. Rămâne de urmărit dacă măsurile comportamentale adoptate vor fi suficiente pentru a facilita o concurenţă substanţială sau dacă vor fi necesare intervenţii mai profunde, la fel cum dezbaterile despre Android şi Gemini ar putea reveni într-un alt context juridic.
Decizia menţionează nume concrete precum Chrome, Android, Gemini şi parteneri importanţi ca Apple şi Mozilla, iar sumele implicate în acordurile de plasament rămân la nivelul unor miliarde. Aceste detalii arată că miza nu e doar teoretică: există resurse reale, contracte şi pieţe care pot modela modul în care oamenii caută informaţii zilnic. Creşterea transparenţei şi a interoperabilităţii rămâne o temă centrală în discuţia despre reglementarea platformelor digitale. Crezi că măsurile impuse de judecător vor fi suficiente pentru a încuraja concurenţa în căutare?
E ok că nu au rupt totul în bucăți, dar mă întreb dacă niște măsuri doar comportamentale vor mișca cu adevărat lucrurile pe termen lung; datele partajate între competitori sună bine pe hârtie, dar cine verifică efectiv accesul echitabil la acele date și la ce granularitate? Și da, faptul că Android/Play Store rămân în mare la fel înseamnă că intrarea unor jucători noi rămâne grea — probabil vor fi nevoie reguli de interoperabilitate mai clare sau standarde tehnice impuse, altfel rămâne doar o deschidere simbolică, vezi să nu.