Iaurtul revine în atenție după explicațiile oferite în Spania de José Antonio Barroso, specialist în siguranță alimentară, pentru ziarul ABC și pentru canalul de YouTube microbiotadesdecero: tema este dacă iaurtul trebuie aruncat după ce a trecut data de consum recomandată și ce se întâmplă cu el în frigider. Originea iaurtului se găsește în zone precum Balcanii și Anatolia, unde fermentarea era folosită pentru a conserva alimentele; azi, etichetarea și tehnologiile de procesare promit calitate și siguranță, dar adesea creează şi neclarități când apar date pe ambalaje. Observațiile lui Barroso leagă această tradiție străveche de practicile contemporane: produsele lactate continuă să fermenteze şi după ambalare, iar termenii înscriși pe cutii nu sunt întotdeauna echivalenți.
Un punct important este distincția dintre ceea ce se numea în vorbirea curentă data expirării și actuala data de consum recomandată. Producătorii pun, în mod obişnuit, data de consum recomandată, care indică perioada până la care calitatea produsului, gustul, textura, aroma, este asigurată. Aceasta nu înseamnă în mod automat că produsul devine periculos după acea dată; în domeniul alimentar, noțiunile de valabilitate s-au schimbat odată cu reglementările și cu o înțelegere mai bună a activității microbiene implicate.
Ce se întâmplă dacă mănânci iaurt după data de pe etichetă? Bacteriile lactice responsabile pentru gustul specific continuă să consume lactoza, iar efectul cel mai frecvent este creșterea acidității. Pe măsură ce iaurtul devine mai acru, cantitatea de lactoză scade, ceea ce explică de ce unele persoane cu intoleranță la lactoză suportă mai bine iaurturile mai vechi. Este, în esență, o modificare de gust, nu una de siguranță; pentru unii acrirea poate fi neplăcută, în timp ce alții nu observă diferențe semnificative.
Modificările de textură sunt și ele obișnuite: iaurtul este un coagulat instabil, iar manipulările, transportul sau vibrațiile pot provoca separarea zerului. Acel lichid de la suprafață face parte din iaurt și nu semnalează în mod automat alterarea; poate fi amestecat ușor pentru a recăpăta consistența inițială. Totuși, Barroso subliniază câteva semne clare care impun eliminarea produsului: ambalaj umflat, miros neplăcut sau diferit, prezența mucegaiului sau un gust evident compromis. În astfel de cazuri, ce scrie pe etichetă nu mai contează, produsul trebuie aruncat.
Pentru a reduce risipa, organizarea frigiderului are un rol practic esențial. Verificările periodice ale produselor, punerea la vedere a celor cu termen mai scurt și consumarea lor înainte de plecări în vacanță pot evita irosirea alimentelor. Ideea nu este să mâncăm sau să risipim mai mult, ci să înțelegem etichetele și procesele care au loc în borcan sau în ambalaj, astfel încât deciziile noastre să fie bine informate și economice.
Data de consum recomandată înscrisă pe ambalaj se referă la calitatea produsului, nu la un pericol imediat. Observațiile lui José Antonio Barroso și materialele publicate de ABC sau pe canalul microbiotadesdecero ne reamintesc că educația alimentară contribuie la reducerea risipei și a costurilor în gospodărie. O simplă verificare a mirosului, aspectului și gustului rezolvă adesea dilema dacă iaurtul mai poate fi consumat. Ți s-a întâmplat să arunci un iaurt doar pentru că a trecut data de pe ambalaj?
Fii primul care comentează