John Moolenaar, președintele Comitetului Select al Camerei Reprezentanților pentru Partidul Comunist Chinez, atrage atenția asupra mișcărilor Chinei privind exportul de pământuri rare și afirmă că acestea reprezintă o amenințare serioasă pentru economia și securitatea americană. El susține că această politică chineză loveste direct industria semiconductoarelor, crucială pentru aplicații militare și civile, și solicită măsuri ferme din partea Statelor Unite pentru a contracara fenomenul.
Relația competitivă economică dintre SUA și China are rădăcini îndelungate, implicând dispute comerciale și dispute privind proprietatea intelectuală. Situația actuală legată de pământurile rare amintește de episoade în care resursele strategice au fost folosite ca instrumente geopolitice. Moolenaar povestește că decizia Chinei de a controla exporturile nu l-a surprins total; în același timp, îl acuză pe fostul președinte Trump că nu a reacționat suficient de hotărât, iar el propune acum contramăsuri legislative și diplomatice.
Moolenaar caracterizează controalele la export impuse de China drept echivalentul unei declarații economice de război față de SUA, argumentând că restricțiile vizează mineralele critice folosite în producția semiconductorilor. Semiconductoarele sunt esențiale pentru funcționarea echipamentelor militare, a infrastructurii economice și a dispozitivelor cotidiene, mașini, telefoane, computere și televizoare. Consecința, spune el, va fi resimțită de fiecare american. În termeni simpli: dacă lanțurile de aprovizionare cu materiale critice se blochează, produsele pe care le folosim zilnic pot suferi întârzieri sau scumpiri.
Ca răspuns, Moolenaar susține un pachet de inițiative legislative pe care deja le-a promovat. Propunerea urmărește eliminarea tratamentului comercial preferențial oferit Chinei, înființarea unei rezerve reziliente de resurse critice, protejarea cercetării și a campusurilor americane de influența chineză și impunerea de controale la export pentru tehnologie, astfel încât vânzarea de cipuri avansate către sectorul tehnologic chinez să fie restricționată. Scopul este utilizarea pârghiilor economice pentru a diminua dependențele și a construi reziliență internă.
Moolenaar reamintește și de propunerile făcute în septembrie, menite să creeze pârghii reale față de China. Printre acestea se numără suspendarea sau restricționarea drepturilor de aterizare pentru companiile aeriene chineze în SUA, revizuirea politicilor de control la export privind vânzarea de aeronave comerciale, piese și servicii de întreținere către China, și impunerea de restricții asupra investițiilor americane în sectorul aviatic chinez, coordonat cu aliații importanți. În opinia sa, astfel de măsuri ar transmite Beijingului că nu poate sufoca aprovizionarea cu materiale critice pentru industriile de apărare americane fără ca propriile sale sectoare strategice să resimtă consecințe.
Argumentul principal este unul de reciprocitate și consolidare a puterii de negociere: dacă SUA și partenerii acționează concertat, pot întări reziliența, demonstra solidaritate și crea pârghii eficiente împotriva practicilor care amenință interesele strategice. Rămâne, însă, problema punerii în practică: aceste măsuri cer coordonare internațională, evaluări economice detaliate și o gestionare atentă pentru a evita efecte secundare nedorite asupra industriilor americane.
Măsurile propuse de Moolenaar, de la eliminarea tratamentului preferențial până la crearea de rezerve strategice și impunerea de controale la export, reflectă o strategie clară: reducerea dependenței prin politici industriale și restricții selective. În contextul tensiunilor tehnologice și comerciale dintre cele două puteri, propunerile pun accent pe controlul fluxurilor de tehnologie și materiale critice, precum și pe protejarea infrastructurilor de cercetare și educație, unde influența externă poate avea efecte pe termen lung.
Propunerile lui Moolenaar readuc în discuție dileme practice: cum se poate sancționa presiunea externă fără a afecta producătorii interni sau a provoca o escaladare care ar deraia schimburile comerciale legitime? Există date precise despre importurile de materiale critice sau termene clare pentru implementare? Luați în calcul și pârghiile pentru aviație: ele implică negocieri internaționale sensibile, având în vedere că rutele aeriene și întreținerea sunt reglementate de contracte comerciale și norme internaționale. Numele lui John Moolenaar, scrisorile sale către administrație și propunerea legislativă menționată sunt elemente de urmărit pe măsură ce discuțiile progresează.
John Moolenaar cere acțiune decisă și coordonată și propune instrumente legislative și diplomatice concrete. Va fi de văzut dacă aceste propuneri vor primi susținere în Congres și dacă aliații vor agrea sincronizarea unor măsuri mai dure. Viitorul industriei semiconductorilor, al lanțurilor de aprovizionare și al relațiilor comerciale globale va depinde în mare măsură de pașii politici ce se vor face în lunile următoare. Cum crezi că ar trebui echilibrate măsurile de securitate economică cu necesitățile companiilor care depind de fluxurile globale?
Fii primul care comentează