Jay Bhattacharya, directorul NIH, a fost numit să conducă temporar CDC în Statele Unite, o decizie care reaprinde discuțiile despre modul de guvernanță al marilor agenții de sănătate publică și despre influența politică asupra hotărârilor științifice. De la înființare, NIH și CDC au avut roluri esențiale în combaterea bolilor și în structura sănătății publice, iar orice schimbare la nivel înalt este urmărită îndeaproape, mai ales după experiențele recente legate de rujeolă, pandemia COVID-19 și dezbaterile privind vaccinurile care au dominat agenda publică.
Mai mulți angajați din NIH afirmă că Bhattacharya cedează majoritatea sarcinilor administrative ale agenției de 47 de miliarde de dolari către doi oficiali superiori și preferă să apară în spațiul public prin interviuri și podcasturi, fapt pentru care a primit porecla Podcast Jay. Criticii văd acest stil ca pe o lipsă de implicare operațională și se tem că aceeași abordare va fi aplicată și la CDC. Jenna Norton, ofițer de program la NIH, a spus, în nume personal, că Bhattacharya nu va conduce efectiv CDC, la fel cum nu ar conduce nici NIH, iar prezența sa în administrație ar fi în mare parte concentrată pe comunicare politică. Jeremy Berg, fost director la National Institute of General Medical Sciences, a observat că, în loc să supravegheze operativ o singură agenție, el riscă acum să fie teoretic responsabil pentru două agenții fără implicare directă. Kayla Hancock, directoarea Public Health Watch, a mers mai departe, calificând numirea drept o formă de neglijență față de sănătatea publică, amintind că ea survine într-un moment în care boli prevenibile, precum rujeola, reapar cu un ritm îngrijorător, un fenomen pe care unii îl leagă de politicile actualei administrații privind vaccinarea.
Observatorii estimează că Bhattacharya va privi cu simpatie inițiativele legate de politica vaccinală promovate de administrația RFK Jr. Când echipa Kennedy a revizuit schema de vaccinare a copiilor, reducând recomandările de la 17 la 11 fără un consens științific larg, Bhattacharya a fost unul dintre oficialii care au semnat modificarea, fapt remarcat de critici. Legătura dintre nume, decizii politice și proceduri științifice intensifică îngrijorările privind modul în care se vor formula recomandările de sănătate publică în perioada următoare.
Din punct de vedere procedural, funcția de director al CDC a fost transformată într-un post care cere confirmare de către Senat în 2023, ceea ce înseamnă că un director interimar poate rămâne în funcție doar 210 zile de la data vacării postului. Acest termen expiră pe 25 martie, iar administrația nu a propus încă niciun candidat pentru postul permanent. Limitarea temporală ridică întrebări privind continuitatea conducerii într-un moment în care planificarea pe termen lung și coordonarea răspunsurilor la boli transmisibile sunt vitale.
25 martie marchează termenul limită pentru mandatul interimar de la CDC și evidențiază vulnerabilitatea instituțiilor atunci când numirile politice sunt grăbite fără un proces legislativ complet. În practică, perioadele scurte de interimat pot perturba calendarul proiectelor, relațiile cu partenerii statali și internaționali și capacitatea de reacție rapidă la focare, după cum s-a văzut în crize anterioare precum epidemia de Ebola din 2014 sau pandemia COVID-19. Claritatea rolurilor de conducere, transparența procedurilor de numire și respectul pentru expertiza științifică sunt elemente care, din perspectivă istorică, au contribuit la eficiența NIH și CDC. Ce crezi că ar trebui să conteze mai mult într-o numire la vârful sănătății publice: experiența administrativă, credibilitatea științifică sau alinierea politică?
Fii primul care comentează