De câteva luni, tema viitorului Donbasului a revenit în atenție, după afirmațiile atribuite lui Vladimir Putin și reacțiile din Statele Unite. Discuția vizează cine va controla care teritorii din estul Ucrainei și ce avantaje strategice ar câștiga Rusia dacă ar obține controlul total al regiunii Donbas.
Propunerea vehiculată ar fi, potrivit relatărilor, un schimb: Rusia ar fi dispusă să restituie Ucrainei anumite părți din regiunile Zaporojie și Herson pe care le deține, dar ar cere în schimb preluarea întregului Donbas. Analiștii Institutului american pentru Studiul Războiului (ISW) atenționează că detaliile rămân vagi: poate Putin se referea la zone anexate dar neocupate fizic, poate la altele, nu există o formulare clară făcută publică. E vorba despre o negociere în oglindă, în care termenii pot masca alte intenții strategice.
ISW explică de ce Kremlinul pune accent pe Donbas: zona Donețk găzduiește centuri defensive și infrastructură industrială și logistică esențială pentru apărarea Ucrainei încă din 2014. Controlul total aici ar slăbi considerabil pozițiile defensive ucrainene și i-ar oferi Rusiei pârghii importante pentru operațiuni viitoare. Pe scurt, pierderea Donețk ar însemna pentru Ucraina cedarea unei linii cheie de apărare, transformată în timp într-un nod logistic și industrial-defensiv.
Un motiv practic este faptul că armata rusă, spun analiștii, nu pare capabilă să cucerească întregul Donbas exclusiv prin forță brută, cel puțin nu rapid. Ritmul actual de avans indică necesitatea unor ani pentru a atinge acest obiectiv pe teren. Pentru Rusia, obținerea controlului pe cale politică sau prin presiuni și concesii ar fi mult mai eficientă decât un război prelungit care s-ar putea transforma într-un impas sângeros.
Dacă Rusia ar reuși să preia întreg Donbasul, câștigurile pentru forțele sale ar fi multiple. În primul rând, ar evita o campanie terestră îndelungată și costisitoare, putând opera din poziții mai avantajoase de-a lungul graniței regiunii Donețk. Astfel, s-ar deschide noi oportunități de atac către regiuni precum Dnipropetrovsk, Zaporojie și sudul Harkovului, iar presiunea ar putea crește asupra frontului din estul Harkovului, inclusiv posibilitatea de a traversa râul Oskil și de a se apropia de Izium. În plus, controlul Donbasului ar extinde paleta de opțiuni ofensive pe care comandamentul rus le-ar putea alege, oferind flexibilitate tactică și complementaritate între direcțiile de atac.
Aceste scenarii apar în contextul în care, pe plan diplomatic, președintele american Donald Trump a sugerat ideea unei împărțiri a Donbasului, astfel încât o mare parte să rămână sub control rusesc. Potrivit relatărilor, Trump ar fi discutat cu Volodimir Zelenski în sensul cedării unor teritorii, iar el însuși a afirmat public că regiunea este deja practic divizată și ar putea rămâne astfel. Declarațiile americane complică și mai mult ecuația: pe de o parte deschid calea negocierilor care ar putea opri luptele; pe de altă parte, pot legitima pierderi teritoriale ale Ucrainei, cu efecte strategice pe termen lung.
Analiza ISW subliniază că, fără garanții solide că Rusia nu va relua ostilitățile, orice cedare de teritoriu către Moscova poate crea condiții favorabile pentru noi atacuri din poziții mai sigure. Asta înseamnă că soluțiile politice propuse la nivel înalt trebuie evaluate nu doar în perspectiva unei încetări a focului pe termen scurt, ci și din perspectiva costurilor strategice pe termen mediu și lung.
Discuțiile despre Zaporojie, Herson și Donbas nu se referă doar la linii pe o hartă; ele implică baze defensive, rute logistice, orașe precum Izium și regiuni cheie care pot influența cursul campaniei militare. Ideea că cedările teritoriale pot produce o pace mai rapidă trebuie comparată cu realitatea militară: controlul teritorial oferă avantaje tactice și operaționale concrete, care pot modela conflictul în anii următori.
ISW rămâne prudent: nu e clar exact ce a propus Putin, dacă oferta include doar zone anexate dar neocupate sau alte aranjamente; și chiar dacă ar exista o ofertă oficială, Ucraina ar trebui să evalueze consecințele strategice ale oricăror concesii. Istoria conflictelor arată că liniile stabilite prin negocieri pot deveni sursa unor dezbateri și tensiuni viitoare, mai ales când ele modifică echilibrul defensiv.
Un element concret din text este numele Izium și rolul râului Oskil, care ilustrează interesul tactic pentru estul Harkovului și apropierea de noduri cruciale. Negocierile despre Donbas implică astfel nu doar realități politice, ci și considerente militare palpabile: flancuri, linii de aprovizionare și orașe de referință. Ce alt factor credeți că ar trebui luat în calcul de decidenți atunci când discută schimburi teritoriale?
Fii primul care comentează