Anunțul privind noul iPad Pro și procesorul său M4 reaprinde o discuție veche: cât de relevantă e puterea brută pe o tabletă și ce presupune asta pentru utilizatorul obișnuit. De la primele iPad-uri care au schimbat modul de lucru pe ecran tactil până la trecerea Apple la procesoarele M, ideea a rămas constantă, hardware puternic într-un corp subțire, însă utilitatea reală depinde în mare măsură de software și de scenariile de utilizare.
Anul acesta iPad Pro a primit ceea ce industria numește un refresh intern: același design exterior, dar cu un procesor mai avansat. Apple procedează astfel frecvent după o schimbare importantă de design, pentru a păstra compatibilitatea cu huse, tastaturi și alte accesorii deja deținute. Pentru Mac-uri astfel de actualizări sunt deseori binevenite; mulți utilizatori rulează ocazional sarcini intensive, compilări mari de cod, editări și exporturi audio/video, streaming sau jocuri, și atunci orice spor de performanță contează. Pe scurt, mai multă viteză înseamnă că dispozitivul poate îndeplini mai repede și mai eficient acele sarcini solicitante.
La iPad Pro situația e puțin diferită. După ce Apple a început să folosească procesoare din seria M și pe tablete, recenziile au avut un tipar similar: hardware impresionant, mult peste necesarul tipic al iPadOS. Aceeași observație apare și în recenzia iPad Pro cu M4 din mai 2024: performanța depășește ceea ce majoritatea aplicațiilor de pe tabletă pot utiliza în mod obișnuit. Asta ridică o întrebare legitimă: de ce ar cheltui cineva între una și trei mii de dolari pe o tabletă care, în esență, face mai puțin sau execută aceleași sarcini doar puțin mai bine decât un laptop de preț similar? Răspunsul devine mai clar când privim dincolo de procesor, la pachetul software, cum folosește sistemul de operare resursele și ce activități sunt privilegiate.
Apple a lansat între timp iPadOS 26, un update care aduce modificări importante la multitasking pe ferestre, transferuri de fișiere și la anumite procese de fundal. Sunt îmbunătățiri utile, care fac experiența pe tabletă mai productivă și mai fluidă pentru cei care lucrează cu mai multe aplicații sau mută frecvent documente. Totuși, aceste schimbări nu pun la încercare un procesor M1, cu atât mai puțin unul M4, care dispune de o rezervă considerabilă de performanță. În practică, multe dintre noile sarcini sau optimizări software vor rula fără probleme pe generații mai vechi de procesoare, diminuând astfel argumentul „trebuie să ai cel mai nou cip”.
Prin urmare, upgrade-ul hardware al iPad Pro se înscrie în strategia Apple: păstrarea compatibilității fizice, oferirea de performanță superioară pentru scenarii specifice și un ciclu de upgrade care nu schimbă înfățișarea externă. Pentru utilizatorul obișnuit, diferența reală depinde de modul în care folosește dispozitivul. Dacă te ocupi frecvent de proiecte care cer exporturi media mari, aplicații profesionale de creație sau multitasking avansat în ferestre multiple, M4 poate aduce timpi mai buni și o experiență mai fluidă. Dacă folosești tableta pentru navigare, multimedia sau aplicații ocazionale, s-ar putea ca upgrade-ul să nu se simtă esențial.
iPadOS 26 și cipul M4 evidențiază o idee mai amplă: puterea hardware rămâne resursă latentă fără un ecosistem software care să o valorifice pe deplin. Exemplele din text, iPad Pro cu M4 și iPadOS 26, plus comparația cu procesoarele M1 folosite anterior pe Mac, arată că progresul tehnic e evident, dar utilitatea practică depinde de compatibilitatea aplicațiilor, nevoile reale ale utilizatorilor și modul în care dezvoltatorii adaptează software-ul pentru a exploata resursele disponibile. Merită să investești într-un iPad Pro cu M4 dacă ai deja un model din generațiile M1 sau M2?
Fii primul care comentează