Având în vedere istoricul cluburilor de fotbal și frecvența litigiilor financiare, disputa dintre Ionuț Stancu și Rapid reia un scenariu cunoscut: un fotbalist obține o sumă recunoscută de instanțe, iar ani mai târziu conflictul persistă din cauza dobânzilor și a diferitelor metode de calcul. În acest dosar este implicat fostul mijlocaș Ionuț Stancu și clubul Rapid, iar procedurile au trecut prin decizii sportive și comisii FRF, cu etape la TAS și la Comisia de Recurs.
Pe scurt, Stancu a obținut încă din 3 septembrie 2012 o hotărâre definitivă la TAS: Rapid trebuia să îi plătească 65.079 euro, plus 755 euro reprezentând dobânda scadentă la 31 decembrie 2011 și o dobândă anuală de 5% începând cu aceeași dată. De atunci, suma inițială a crescut din cauza penalităților și a dobânzilor, ajungând aproape de 110.000 euro. Clubul a efectuat recent o plată de 107.000 euro, conform propriilor calcule, însă Stancu susține că mai are de încasat 2.000 euro. Pentru a lămuri diferențele de calcul, cazul este programat la Comisia de Recurs a FRF joi, 11 septembrie.
Contextul acestei dispute nu este singular. Rapid, sub diverse conduceri, a fost obligat să plătească sume importante către foști jucători, iar noii proprietari au preluat aceste restanțe constatate de instanțele sportive. Într-un exemplu recent, Dan Șucu și Victor Angelescu, asociați ai noului Rapid, au fost obligați să achite aproximativ 2, 2 milioane euro pentru patru foști jucători, litigii provenind din perioadele lui George Copos și Valerii Moraru. Astfel, povara financiară a unor hotărâri anterioare rămâne și poate afecta bugetul clubului mult timp după încheierea respectivei epoci.
Datele despre Ionuț Stancu sunt clare: a evoluat pentru Rapid între 2004 și 2011, cu perioade de împrumut între 2008 și 2011. A strâns 86 de meciuri și două goluri pentru Giulești, dintr-un total de 197 de apariții în carieră. În 2006 a câștigat Cupa României cu Rapid, o performanță notabilă, dar care nu elimină disputele financiare ulterioare. Inițial, cererea lui era de 65.079 euro, iar transformarea acestei sume în aproape 110.000 euro ilustrează cum dobânzile modifică considerabil obligațiile când litigiile se întind pe ani.
Acest istoric de datorii arată cât de complicate pot fi succesiunile în fotbal: când un club trece prin faliment, reorganizare sau schimbări de proprietari, datoriile recunoscute de instanțe rămân active și necesită recalculări. Concret, Rapid a virat 107.000 euro înainte de decizia finală a Comisiei de Disciplină din 10 septembrie, dar pentru stabilirea sumei definitive și a eventualelor diferențe este necesară analiza Comisiei de Recurs.
Situația nu are un singur vinovat clar, ci rezultă dintr-o serie de hotărâri, calcule și perioade lungi în care dobânzile au generat majorări. Pe de o parte este dreptul unui fost jucător să își recupereze banii stabiliți de o instanță; pe de altă parte, clubul trebuie să gestioneze un portofoliu de obligații istorice care pot pune presiune pe bilanț și pe proiectele sportive curente. Rămâne de văzut ce va hotărî Comisia de Recurs în privința celor 2.000 euro solicitați suplimentar de Stancu și dacă decizia va încheia definitiv conturile dintre părți.
Ionuț Stancu, suma de 65.079 euro stabilită de TAS și plata recentă de 107.000 euro fac parte din același fir al litigiilor preluate de cluburi. Problema dobânzilor acumulate pe parcursul a 14 ani transformă sumele inițiale în valori mult mai mari, situație reflectată și în cei aproximativ 2, 2 milioane euro plătiți altor patru foști jucători. Cum crezi că ar trebui reglementate astfel de restanțe pentru a proteja atât jucătorii, cât și stabilitatea financiară a cluburilor?
îmi pare că e un circ care se tot repetă, daaa. adică omul a câștigat la tas din 2012, pare clar, dar peste ani se tot mai adaugă dobânzi, penalități, calcule făcute altfel… și cine mai ține minte toate perioadele astea? eu zic să existe o metodă clară, simplă, legală, ca să nu mai trebuiască reluări: un tabel fix de calcul al dobânzii (nu chestii inventate), aplicat de o autoritate neutră, nu de club sau de vreun contabil diferit. și un termen limită după care disputa se consideră închisă definitiv, cu penalități doar dacă nu s-a plătit la timp — altfel se transformă totul în hățiș pe care-l plătește jucătorul sau clubul peste ani. să existe un registru public al acestor datorii, actualizat, ca noii proprietari să știe ce cumpără; nu doar “am preluat clubul” și surpriză milion. da, jucătorii au dreptul la banii lor, normal, dar atunci când deciziile sunt vechi de 10+ ani trebuie o recalculare transparentă, poate și plafonare a dobânzii pe an, gen max 5% real, nu 12% pe an cum rânjește cine știe cine. și, dacă tot se merge la comisia aia, ar fi bine să fie termene mult mai scurte — 6 luni și gata, nu ani de apeluri și recalculări. altfel rămâne doar birocrație și plăți care se duc în sus pentru că nimeni nu pune punct. în concluzie: transparență, reguli clare, registru public și termene stricte. cam atât, sper că nu-i mare filosofie, dar vezi să nu…