Cazul dintre Ionuț Stancu și FC Rapid readuce în prim-plan tensiunea dintre regulile sportului și instanțele civile, disputa desfășurându-se în principal în România, cu reverberații la Lausanne și la nivel european. Conflictul, rezultat din relații financiare vechi de peste un deceniu, a ajuns pe masa Comitetului Executiv al FRF după o hotărâre definitivă a Tribunalului Arbitral al Sportului (TAS) în favoarea fostului jucător al giuleștenilor.
Originea problemei datează din perioada în care Stancu evolua la Rapid, între 2004 și 2011, interval în care clubul a înregistrat datorii față de el. Suma disputată este de aproximativ 110.000 euro, confirmată printr-o decizie definitivă a TAS din 12 mai 2025. Clubul bucureștean a plătit doar parțial suma, sub presiunea sancțiunilor, dar a inițiat în paralel o procedură la Tribunalul București prin care solicită ca hotărârea TAS să nu producă efecte pe teritoriul României. Practic, Rapid încearcă anularea efectelor deciziei arbitrale pe cale civilă, ceea ce a generat reacții din partea jucătorului și a avocatului său, Cosmin Pană.
Reprezentantul lui Stancu a sesizat Comitetul Executiv al FRF, argumentând că demersul clubului încalcă statutul federației, care impune ca litigiile sportive definitive să rămână în sfera jurisdicției sportive, adică la TAS. Avocatul a subliniat că procedura demarată de Rapid la instanțele civile reprezintă o încălcare gravă a prevederilor statutare. În plus, cazul se află deja pe rolul Comisiei de Disciplină a FRF, deoarece clubul nu și-a onorat în întregime obligația de plată stabilită de TAS. Comisia de Recurs a FRF stabilise pe 7 august o amendă și un termen de grație de cinci zile pentru achitare, termen care a expirat, iar dosarul a fost transmis Comisiei de Disciplină. Pe 27 august, Comisia a reanalizat dosarul și a amânat soluționarea pentru 10 septembrie, având în vedere că printre sancțiunile posibile se numără blocarea transferurilor sau chiar deducerea de puncte.
Din partea clubului, directorul juridic Mihail Marian a explicat că Rapid se sprijină pe o decizie a Curții Europene de Justiție din 1 august, conform căreia anumite hotărâri din domeniul sportiv pot fi revizuite de instanțele civile ale statelor membre UE. Pe această bază, clubul caută soluții conforme dreptului european și susține că hotărârea Comisiei de Recurs a FRF nu i-ar fi fost comunicată în mod oficial. De asemenea, argumentează că în materie de insolvență există regulamente europene care pot limita caracterul exclusiv al jurisdicției TAS.
Avocatul lui Stancu punctează, pe de altă parte, că Rapid a acceptat în trecut plăți către jucători străini fără a iniția astfel de demersuri, iar atitudinea actuală ridică întrebări privind motivele pentru care clubul a ales această cale tocmai în cazul singurului român care a câștigat la TAS. Cazul este comparat cu precedentul dezafilierei Craiovei din 2011, sugerând posibila aplicare a unor sancțiuni drastice de către federație când cluburile contestă hotărârile comisiilor sportive prin instanțe civile.
Cronologia conflictului ilustrează complexitatea disputei: de la primul apel la TAS din 3 septembrie 2012, trecând prin falimentul vechiului Rapid și recunoașterea creanței lui Stancu în procedura de insolvență, până la decizia TAS din 12 mai 2025 care i-a dat câștig de cauză. Au urmat diverse demersuri procedurale: cereri la comisii, apeluri, numirea unui arbitru unic (italianul Cesare Gabasio), audierea din ianuarie 2025, validarea deciziei TAS de către Comisia de Recurs a FRF pe 7 august și procedurile disciplinare deschise ulterior. Pe 19 iunie 2025, Rapid a depus la Tribunalul București o cerere de constatare prin care urmărește anularea efectelor deciziei TAS pe teritoriul național (dosar nr. 21043/3/2025).
Din punct de vedere juridic, prevederea statutului FRF invocată de reclamanți este limpede: membrii federației se obligă să supună în ultimă instanță litigiile naționale unui tribunal arbitral independent, adică TAS, fără a apela la instanțele judiciare, cu excepțiile prevăzute expres în legislația națională. Nerespectarea poate atrage sancțiuni care variază de la avertisment la suspendare sau excludere. Cazuri anterioare arată că FRF a sancționat cluburi care au urmat căi civile împotriva hotărârilor comisiilor sportive sau ale TAS, ceea ce amplifică riscul pentru giuleșteni.
În dosarul înaintat Comisiei de Disciplină figurează date concrete: suma de circa 110.000 euro, hotărârea TAS din 12 mai 2025, termenul Comisiei de Recurs din 7 august 2025, cererea la Tribunalul București din 19 iunie 2025 (dosar nr. 21043/3/2025) și amânarea cauzei pentru 10 septembrie 2025. Persoanele implicate sunt Ionuț Stancu, avocatul său Cosmin Pană, directorul juridic al Rapidului Mihail Marian și arbitrul CESARE Gabasio. Toate aceste elemente arată că disputa depășește dimensiunea contabilă și ridică întrebări privind competența instituțiilor sportive versus instanțele civile în cadrul Uniunii Europene.
Concluzie: TAS a pronunțat o decizie definitivă pe 12 mai 2025, iar dosarul de la Tribunalul București este înregistrat sub numărul 21043/3/2025. Această suprapunere generează un conflict între reguli federative ale FRF și posibila aplicare a dreptului european în instanțele naționale, punând sub semnul întrebării modul în care federațiile și cluburile gestionează suprapunerea jurisdicțiilor. Miza practică este clară: plata integrală a sumei de aproximativ 110.000 euro sau riscul unor sancțiuni federale care pot influența sezonul sportiv al clubului. Cum considerați că ar trebui armonizate competențele TAS, FRF și instanțele naționale în astfel de situații?
Și atunci, dacă TAS a dat dreptate lui Stancu pe 12 mai, de ce Rapid încearcă la tribunalul român să anuleze efectele deciziei (dosar 21043/3/2025) — e vorba doar de insolvenţă/CEJ 1 aug sau sunt şi alte motive practice (ex: blocaje financiare, precedent de plata către străini fără contestaţii) care fac clubul să rişte sancţiuni FRF ca blocare transferuri sau minus puncte?
eh, nu știu, pare iarăși chestia aia veche: sportul vrea reguli clare, dar dreptul european și instanțele civile tot bagă bețe-n roate. și da, 110.000 euro suna mult pentru un club cu probleme, dar vezi să nu… dacă Franța sau Italia au avut tot felu’ de cazuri unde instanțele civile au pus întrebări despre hotărârile arbitrale, la noi chestia asta o să fie privită și politic, nu doar legal. Rapid invocă decizia CJUE din 1 aug — ok, asta deschide posibilitatea revizuirii de către instanțele naționale in anumite condiții, dar nu e automat „facem ce vrem” ; trebuie dovedit că decizia sportivă atinge drepturi fundamentale sau are vreo neconformitate procedurală serioasă.
mai mult: FRF are pârghii disciplinare reale — blocat transferuri, dedus puncte etc — și au aplicat anterior, deci risc există. dar cluburile au și ele argumente legate de insolvență și efecte pe teritoriul național, iar CJUE a lăsat niște uși deschise. deci soluția pragmatică ar fi: mai întâi plata parțială sau garanții (sau sechestru provizoriu) ca să nu fie blocaj sportiv, apoi litigiul civil clarificat la tribunale, eventual apel la CJUE pentru chestiuni de competență.
nu e doar despre bani, e despre precedent: dacă FRF bate prea tare acum, alte cluburi vor inventa motive; dacă instanțele câștigă cartea verde, federațiile pierd controlul. cine rămâne prins la mijloc? jucătorii, suporterii.
ps: arbitrul italian Gabasio, numirea asta poate influența percepția părților — arbitrul unic e ok, dar procedura trebuie impecabil documentată, să nu mai apară apoi contestații procesuale. și da, dosarul 21043/3/2025 la Tribunal e chestia care poate naște precedent, urmări europene. vezi să nu fie doar teatru juridic și la final cine plătește e tot jucătorul.