Această poveste despre mercenari, antrenamente și influență politică pare scosă dintr-un roman geopolitic, dar detaliile provin dintr-o investigație jurnalistică ucraineană și vizează o rețea care ar fi operat între Balcani, Africa și România. E vorba despre presupusa cale a mercenarilor legați de Horațiu Potra, conexiuni cu oameni de afaceri din R. Moldova și legături invocate către serviciile secrete ruse, cu operațiuni ce ar fi inclus pregătire militară, confruntări reale și tentative de destabilizare politică.
Conform investigației, câteva sute de bărbați ar fi fost mobilizați în acest circuit: recrutați la partide de paintball în Republica Moldova, trimiși la tabere de antrenament în Serbia și Bosnia-Herțegovina și testați ulterior în lupte în Congo. Conceptul e dur și simplu: identifici bărbați cu aptitudini, îi introduci în medii de pregătire, îi expui la confruntări reale și apoi îi folosești acolo unde contează banii sau influența. Jurnaliștii ucraineni leagă această activitate de două grupări: una asociată cu figura publică Horațiu Potra și alta condusă de omul de afaceri din R. Moldova Anatoli Prizenco. Legăturile dintre aceste grupări și mercenarii Wagner sau serviciile ruse sunt prezentate ca parte a unui tablou mai larg al operațiunilor.
Informațiile despre Anatoli Prizenco sunt tulburătoare: investigațiile franceze l-au identificat ca motor al unui incident din 2023, când apropiații săi ar fi stropit cu vopsea simboluri ale comunității evreiești în Paris, într-o tentativă de a provoca tensiuni pe fondul conflictului dintre Hamas și Israel. Ancheta franceză ar fi stabilit că acel act a fost orchestrat la comanda serviciilor rusești. În plus, Prizenco ar fi participat la partide de paintball în Moldova, unde ar fi observat oameni cu potențial și le-ar fi propus contracte plătite pentru 10 zile de muncă, cu tarife de 300–500 de dolari. O sumă tentantă pentru mulți, explicație pentru de ce unii au acceptat fără prea multe întrebări.
Conexiunea cu gruparea lui Horațiu Potra pare, potrivit sursei ucrainene, să fi fost realizată tocmai prin aceste tabere din Serbia și Bosnia, unde liniile paralele ale rețelelor se întâlneau. Din aceste baze, mulți recruți ar fi plecat în Africa, mai ales în Congo, pentru a asigura paza unor mine și alte interese economice. Acolo se făceau probe practice: cine rezistă condițiilor, cine se descurcă în luptă, cine poate fi folosit ulterior pentru alte misiuni.
Pe plan regional, ancheta pune accent pe activitățile din România și Republica Moldova, sugerând că aceste facțiuni nu s-au limitat la afaceri de securitate privată, ci ar fi încercat să influențeze procese politice. Ca repere temporale apare toamna lui 2024, când, potrivit jurnaliștilor, au avut loc tentative de destabilizare a mediului electoral. Un episod relevant semnalat a avut loc la frontiera dintre România și R. Moldova în octombrie: doi cetățeni moldoveni prinși la graniță ar fi avut în maşină drone, echipamente militare și instrucțiuni pentru fabricarea de explozibili. Astfel de cazuri sunt prezentate ca semne ale unei strategii mai ample de presiune și intervenție.
Investigația ucraineană susține că cele două grupări s-ar fi sprijinit reciproc în demersuri de influențare a alegerilor atât în R. Moldova, cât și în România. În acest context se menționează și o reținere produsă pe teritoriul R. Moldova, despre care publicul din România nu a fost pe deplin informat. Partea referitoare la Potra include observații că, deși el neagă legături cu Rusia, există documentări ale vizitelor sale la Moscova și alte situații care ridică întrebări privind contactele sale externe.
Ca context: astfel de operațiuni cu mercenari, antrenamente în Balcani și misiuni în Africa nu sunt complet noi în istoria recentă. Grupări paramilitare și companii militare private au fost folosite în diverse conflicte din ultimele decenii, iar intersectarea lor cu interese geopolitice a creat adesea tablouri complexe, în care motivațiile financiare, ideologice și strategice se împletesc. Cazul descris de investigația ucraineană ilustrează cum rețele transfrontaliere pot fi utilizate atât pentru profit (pază la mine, contracte în Africa), cât și pentru operațiuni politice de influență sau destabilizare.
Investigația ridică mai multe întrebări: cine recrutează și de ce, care sunt legăturile între oameni de afaceri, mercenari și servicii secrete, și cum se concretizează aceste conexiuni pe teren, de la paintball în Moldova la tabere în Serbia și Bosnia și apoi în Congo. Aduce în prim-plan și problema transparenței și a reacției instituțiilor: atunci când apar astfel de indicii, vizite în străinătate, incidente documentate, rețineri, cât de repede și eficient sunt investigate și comunicate publicului?
Anatoli Prizenco, Horațiu Potra, taberele din Serbia și Bosnia, episodul din Paris din 2023 și reținerea de la graniță din octombrie 2024 sunt elemente concrete care compun această poveste. Cum pot autoritățile române și cele din regiune să îmbunătățească schimbul de informații și controlul asupra acestor rețele fără a pune în pericol libertățile civile?
Fii primul care comentează