Interviul în care Diana a discutat cu BBC despre viața ei la palat și despre mariajul cu prințul Charles rămâne unul dintre momentele care au schimbat în mod ireversibil legătura dintre Casa Regală britanică și mass-media. Pe 20 noiembrie 1995, o prințesă aflată în plină maturitate a ales să povestească la televiziune despre infidelități, suferințe personale și viața din spatele ferestrelor regale, iar ecourile au persistat zeci de ani.
Până atunci, era de neconceput ca un membru al familiei regale să dezvăluie astfel de detalii public. Acel interviu a adus în prim-plan mărturii despre lunga relație extraconjugală a prințului Charles, despre propria relație a Dianei cu instructorul de călărie James Hewitt și despre experiențe traumatice precum autoînjunghierea și bulimia. Replica care a rămas în memoria colectivă, că în acea căsnicie au fost „trei persoane, deci era cam înghesuit”, a devenit una dintre cele mai citate fraze din istoria televiziunii britanice. Urmarea a fost evidentă: relația era deja fragilă și divorțul a urmat curând. Dincolo de episod, Charles s-a recăsătorit mai târziu cu Camilla, cu care trăiește acum.
Efectele interviului au depășit mult un scandal personal. Potrivit unor specialiști în constituție, afirmațiile Dianei au rănit profund imaginea monarhiei și au creat o fisură în modul în care publicul susținea instituția. Unii au văzut-o pe Diana ca pe o femeie care a expus comportamente inacceptabile ale succesorului la tron, iar alții au privit-o drept o victimă care, în ciuda durerii, a încercat să-și protejeze copiii. Această divizare a publicului în susținători ai diferitelor ramuri ale familiei regale a rămas vizibilă și ulterior: simpatiile s-au orientat adesea spre William și Kate, în contrast cu sprijinul mai puțin entuziast pentru Harry și Meghan după decizia lor de a se retrage din îndatoririle regale.
Ani mai târziu, scandalul a reapărut dintr-un motiv neașteptat: investigațiile ulterioare au indicat că reporterul BBC Martin Bashir ar fi folosit documente falsificate pentru a câștiga încrederea Dianei. Documente fabricate, precum extrase de cont inventate, ar fi sugerat că persoane din anturajul prințesei plănuiau să o spioneze, iar comportamentul BBC a inclus și tentative de mușamalizare. Reacția publicului și a membrilor familiei regale, în special a fiilor Dianei, William și Harry, a fost dură. Pentru mulți, a fost unul dintre cele mai grave scandaluri din istoria postului public britanic; BBC și-a cerut scuze oficial în 2021 și a recunoscut concluziile anchetei.
Aceste dezvăluiri au modificat și modul în care Casa Regală gestionează presa. După moartea Dianei în 1997, urmare tragică a unui accident rutier în Paris, familia regală a devenit mai calculată și mai profesionistă în relațiile cu mass-media. Rămân însă episoade izolate care complică imaginea publică, precum interviul recent al prințului Andrew, care i-a atras un nou val de critici. Lecția pare a fi practică: stabilirea unor reguli stricte de comunicare și un control mai mare asupra modului în care informațiile ajung la public.
Reacția publică și oficială la scandalul BBC a avut și o latură personală: prințul William a declarat că metodele folosite au contribuit la anxietatea, paranoia și izolarea suferite de mama sa, iar cea mai mare durere a sa a fost că Diana nu a aflat adevărul în timpul vieții. Astfel, interviul nu doar a expus aspecte intime ale unei vieți regale, ci a declanșat o serie de reacții care au remodelat dialogul dintre monarhie și mass-media.
Interviul Dianei rămâne un reper al secolului XX, alături de alte momente media care au influențat percepțiile publice, iar povestea falsificărilor folosite de BBC readuce în discuție responsabilitatea jurnalismului și limitele mijloacelor folosite pentru a obține o relatare. Pe scurt, este vorba despre un amestec de viață personală, politică publică și practici de presă care au avut efecte pe termen lung asupra încrederii publicului.
BBC, Diana, 1995 și investigația din 2021 ilustrează cum un singur interviu poate afecta instituții, relații familiale și cariere, iar ecourile sale se resimt și astăzi. Tu ce crezi: era necesar acel interviu pentru a aduce adevărul la lumină sau daunele produse au fost prea mari pentru a justifica metodele folosite?
Fii primul care comentează