Evenimentele de la Moscova au readus în atenție un răspuns la Eurovision: Intervision, un concurs muzical din epoca sovietică revigorat, care a reunit artiști din peste 20 de țări și s-a desfășurat în fața a aproximativ 11.000 de spectatori la Live Arena. Ştirea principală: piesa din Vietnam, interpretată de Duc Phuc, „Phu Dong, regele ceresc”, a câștigat competiția; Kârgâzstanul a ocupat locul al doilea, iar Qatarul locul al treilea. Totuși, evenimentul a avut numeroase elemente care aminteau de Eurovision, precum și accente politice evidente.
Intervision a avut multe trăsături comune cu Eurovision: scenografie digitală sofisticată, secvențe filmate în avanpremieră, alternanță între show live și interviuri și o desfășurare de patru ore urmând rețeta divertismentului televizat. Diferența esențială a constat în absența votului public: ierarhia a fost stabilită exclusiv de un juriu internațional. De asemenea, decorurile au fost mai rezervate, lipsind excesele și elementele queer-friendly pentru care Eurovision este cunoscut în Europa. Organizatorii au anunțat intenția clară de a pune accent pe ceea ce ei numesc respect pentru identitate și valori tradiționale, ca răspuns la tonul occidental al concursului european.
Politica a intrat în prim-plan: președintele Vladimir Putin a transmis un mesaj video, încadrând Intervision ca un demers cultural independent de influențele occidentale. Ministrul de Externe Serghei Lavrov a subliniat necesitatea păstrării identităților naționale și a criticat ceea ce a numit „pincetările” culturale occidentale. Limbajul oficialilor a evidențiat clar scopul geopolitic al evenimentului: promovarea legăturilor culturale între state prietene Rusiei, inclusiv foste republici sovietice precum Belarus, Kazahstan sau Uzbekistan, dar și membri BRICS precum China, India, Brazilia și Africa de Sud. Pentru publicul internațional, emisia a fost moderată în rusă, chineză și engleză.
Pe scenă au fost prezentate piese cu sonorități variate: balade ample, adesea cu accente etnice, au dominat programul, în timp ce ritmurile au venit din partea unor țări precum Brazilia, Columbia și Vietnam. Din Madagascar a sosit un duet de dragoste apreciat pentru sinceritate. Rusia a fost reprezentată de Jaroslav Dronov, cunoscut ca Shaman, un interpret cu mesaje pronunțat naționaliste și susținător al intervenției din Ucraina. După prestația sa, Shaman a cerut ca juriul să nu îi acorde punctaj, motivând că reprezintă țara gazdă, un gest care a adăugat o tentă teatrală și politică momentului.
Un episod notabil a vizat anunțul referitor la reprezentanta Statelor Unite: Vassy, născută în Australia, fusese anunțată ca participantă pentru SUA, dar a fost retrasă imediat înainte de intrarea pe scenă, organizatorii invocând „presiuni politice fără precedent” din partea guvernului australian. Inițial, pentru SUA fusese anunțat muzicianul B Howard, care se retrasese anterior din motive familiale. Totuși, potrivit organizatorilor, în juriu Statele Unite ar fi fost reprezentate de rockerul Joe Lynn Turner. Înainte de final, prezentatorii au declarat că următoarea ediție a Intervision ar urma să se desfășoare în Arabia Saudită, o alegere care reflectă orientarea geopolitică a inițiativei.
Intervision a fost conceput explicit ca o contrapondere la excluderea Rusiei de la Eurovision, decizie legată de intervenția militară în Ucraina; în ultimii ani Rusia nu a fost acceptată la concursul european. Practic, spectacolul a reprodus multe elemente de producție ale Eurovision, dar a eliminat votul public și elementele culturale care nu corespund discursului oficial despre valori tradiționale. Diferențele de ton și selecție artistică au transformat evenimentul într-o platformă culturală cu miză politică clară, menită să reafirme legături regionale și globale alternative la circuitul occidental.
Temele principale care reies privesc modul în care cultura și muzica pot fi folosite ca instrumente de diplomație și imagine, dar și felul în care se recrutează susținători culturali pentru proiecte cu substrat geopolitic. Intervision a combinat divertismentul cu mesaje oficiale, rezultând un format foarte apropiat ca formă de Eurovision, dar diferit ca conținut și scop. Câștigătorul, Duc Phuc cu „Phu Dong, regele ceresc”, rămâne un nume de urmărit, iar anunțul despre viitoarea ediție din Arabia Saudită va spune multe despre direcția pe care inițiativa intenționează să o urmeze. Ce părere ai despre combinația dintre muzică și politică în astfel de concursuri?
Fii primul care comentează