M-au fascinat mereu cum două versiuni aproape identice pot spune povești diferite. Aici e vorba despre cele două tablouri Floarea-soarelui ale lui Vincent van Gogh, aduse împreună la Muzeul de Artă din Philadelphia într-o expoziție care ilustrează cum mici variații de culoare și de tușă schimbă complet atmosfera unei lucrări.
Muzeul de Artă din Philadelphia (PAM) găzduiește, între 6 iunie și 11 octombrie 2026, expoziția Van Gogh’s Sunflowers: A Symphony in Blue and Yellow. Acolo vor sta față în față Floarea-soarelui din 1889, din colecția PAM, cu fundal turcoaz, și versiunea din 1888, cu fundal galben, împrumutată de la National Gallery din Londra. Ideea e interesantă: aceleași semnături, realizate la un an distanță, iar comparația relevă felul în care van Gogh a experimentat cu nuanțele și cu pensula pentru a crea sensuri diferite, aproape ca doi muzicieni care interpretează aceeași melodie în registre distincte.
Expoziția nu e unilaterală, ci face parte dintr-o colaborare pe termen lung între PAM și National Gallery. Anul trecut PAM a împrumutat versiunea sa din 1889 către National Gallery pentru o expoziție, fusese prima dată, de la achiziția din 1963, când acea lucrare a părăsit muzeul. Cealaltă Floarea-soarelui, cumpărată în 1924 de British Museum, a părăsit Marea Britanie doar de patru ori până acum, astfel că reuniunea din Philadelphia are și o aură rară, aproape ceremonială pentru pasionații de artă.
Recent, cele două picturi au fost expuse într-un triptic în cadrul expoziției Van Gogh: Poets and Lovers, găzduită de National Gallery între septembrie 2024 și ianuarie 2025, eveniment vizitat de peste 300.000 de persoane. În acea compoziție, între cele două Floarea-soarelui a fost plasat portretul Lullaby: Madame Augustine Roulin Rocking a Cradle (La Berceuse) din 1889, de la Muzeul de Arte Frumoase din Boston. National Gallery a afirmat că aranjamentul triptic reflecta intenția inițială a lui van Gogh, ceea ce adaugă un strat de autenticitate și context: nu e doar o întâlnire de imagini, ci o reconstrucție a modului în care artistul concepea seriile.
Înainte de plecarea spre Londra și, acum, de reîntoarcerea în circuitul expozițional, PAM a intervenit și asupra ramei lucrării sale din 1889: muzeul a renunțat la o ramă ornamentată, probabil aproape centenară, și a ales una mai simplă, similară cu cea pe care National Gallery o folosise în 1999 pentru propria versiune. Decizia are un rost practic, dar și estetic; o ramă mai sobră permite picturii să se impună singură, fără decor excesiv, și creează o continuitate vizuală între cele două opere expuse.
Reuniunea celor două Floarea-soarelui ridică întrebări interesante despre cum percepem seria în artă și despre cum repetarea devine cercetare, schimbarea culorii fundalului nu e doar o preferință vizuală, ci un experiment care modifică percepția formelor, a luminii și a stării sufletești sugerate. În același timp, circulația lucrărilor între muzee ne reamintește cât de mult contează contextul expozițional: o piesă expusă acasă decenii la rând capătă o aură de familiaritate; odată mișcată, redescoperirea ei de către public aduce perspective noi. Ce concluzionăm? Că două Floarea-soarelui nu înseamnă doar două imagini, ci două voci ale aceluiași artist, iar compararea lor oferă o lecție despre culoare, formă și istoria obiectului muzeal.
Van Gogh’s Sunflowers: A Symphony in Blue and Yellow reunește Floarea-soarelui (1889) din colecția PAM și Floarea-soarelui (1888) din colecția National Gallery, expuse la Muzeul de Artă din Philadelphia între 6 iunie și 11 octombrie 2026, cu antecedente notabile: în perioada septembrie 2024–ianuarie 2025, cele două lucrări au fost parte dintr-un triptic la National Gallery alături de La Berceuse din 1889 (Muzeul de Arte Frumoase, Boston), expoziție văzută de peste 300.000 de vizitatori. Înainte de schimbările de circuit, PAM a înlocuit rama lucrării sale din 1889, scoțând-o pe cea ornamentată și montând una mai simplă, asemănătoare cu cea folosită de National Gallery în 1999.
Exemplul Floarea-soarelui ilustrează mai mult decât o alegere estetică: arată cum o simplă nuanță, turcoaz versus galben, poate schimba sensul unei imagini și cum deciziile muzeelor, împrumuturi, montaje, rame, modelează modul în care privim arta. Astfel de diferențe pot părea subtile, dar deschid discuții despre autor, proveniență și circulația operelor între instituții. Vrei să vezi cum arată duetul celor două Floarea-soarelui în aceeași încăpere: preferi versiunea cu fundal galben sau pe cea cu fundal turcoaz?
Fii primul care comentează