Războiul din Orientul Mijlociu readuce ecouri diplomatice la Ierusalim: secretarul de stat american Marco Rubio a avut luni o întrevedere cu prim-ministrul Benjamin Netanyahu pentru a aborda atacul israelian din Qatar, vizând lideri Hamas, care a provocat critici internaționale, inclusiv din partea președintelui american Donald Trump.
Istoria relației dintre Statele Unite și Israel este profundă, marcată atât de perioade de cooperare intensă, cât și de episoade tensionate când interesele strategice se ciocnesc. Întâlnirea dintre Rubio și Netanyahu survine într-un context de fricțiune: lovitura de la Doha, un stat tradițional apropiat Washingtonului, a generat reacții diplomatice puternice și a ridicat întrebarea despre viitorul cooperării militare și politice dintre cele două capitale. Rubio, care înainte de discuție spusese că administrația americană nu este mulțumită de acel incident, părea să aibă ca misiune clarificarea pozițiilor și discutarea pașilor următori.
Înainte de convorbiri oficiale, cei doi, însoțiți de ambasadorul american Mike Huckabee, au vizitat Zidul Plângerii din Orașul Vechi al Ierusalimului, dar au evitat comentariile despre atac la ieșirea din vizită. Netanyahu a folosit o imagine sobră pentru a descrie legătura bilaterală, afirmând că relațiile dintre SUA și Israel rămân la fel de durabile ca pietrele Zidului de Vest. Replica are farmec: e concisă, simbolică și sugerează că, în pofida tensiunilor, Washington și Ierusalim au o istorie comună greu de ignorat.
Pe ordinea de zi au fost subiecte majore de securitate: planurile militare ale Israelului pentru o posibilă preluare a controlului asupra orașului Gaza și eventuală extindere a coloniilor israeliene în Cisiordania ocupată. Ambele chestiuni au implicații regionale serioase. Operațiunile militare anunțate și planificate schimbă realitățile de pe teren și provoacă mișcări umanitare masive; de pildă, în Gaza City armata israeliană a continuat demolarea unor clădiri rezidențiale și pare pregătită pentru intervenții terestre în partea vestică a orașului. Situația a forțat în jur de 250.000 de palestinieni să se mute spre sud, în timp ce sute de mii rămân blocați în zonă, confruntându-se cu riscuri serioase de securitate și lipsuri.
Reacțiile diplomatice nu au întârziat: liderii arabi organizează un summit de solidaritate cu Qatarul, iar prim-ministrul qatarez a solicitat comunității internaționale să elimine ceea ce a denunțat drept standarde duble și să impună sancțiuni asupra Israelului pentru atacul asupra teritoriului qatarez. Aceste apeluri subliniază cât de mult se poate escalada o acțiune militară punctuală în plan diplomatic, obligând aliați și vecini să-și recalibreze declarațiile publice și politicile.
Evenimentele recente conturează un tablou complex: există presiuni externe asupra Israelului din partea unor aliați importanți, includerea problemelor operaționale privind Gaza pe agenda bilaterală cu Statele Unite, dar și o mobilizare regională în sprijinul Qatarului. Lipsa unui consens clar între partenerii strategici pe chestiuni sensibile poate complica planurile militare și politice pe termen scurt.
Netanyahu, Rubio, cifra de 250.000 de persoane strămutate și vizita la Zidul Plângerii sunt elemente care desenează o realitate în care securitatea operațională și diplomația se intersectează frecvent. Rămâne de văzut cum vor influența aceste discuții planurile privind Gaza și pozițiile regionale, în condițiile în care presiunea diplomatică crește dinspre lumea arabă, iar Washingtonul încearcă să-și alinieze preocupările de securitate cu responsabilitățile față de partenerii săi.
Ce credeți că ar trebui să prioritizeze Statele Unite în relația cu Israelul în acest moment: delimitarea clară a limitelor operațiunilor militare, protecția civililor din Gaza sau consolidarea dialogului regional pentru a preveni escaladările?
Fii primul care comentează