Rachetele de mici dimensiuni destinate orbitei joase au devenit parte a unei curse globale care implică startup-uri din Coreea, China și Statele Unite. De la debutul unui mic lansator sud-coreean menit să plaseze sateliți de 90 kg pe orbită, până la recorduri de reutilizare stabilite de operatori comerciali și teste pentru rachete chinezești de mari dimensiuni, era accesibilă a lansărilor spațiale capătă tot mai multă coerență tehnică și comercială.
Innospace, compania sud-coreeană, pregătește primul zbor al vehiculului HANBIT-Nano, o rachetă în două trepte de aproximativ 22 de metri înălțime și 1, 4 metri diametru. Propulsia este hibridă, utilizând parafină și oxigen lichid, iar misiunea inaugurală își propune să atingă o orbită la circa 300 km altitudine. Manifestul misiunii include un pachet de sateliți de mici dimensiuni comandați din Coreea de Sud, Brazilia și India; HANBIT-Nano este proiectată pentru a livra în jur de 90 kg pe orbită, plasând-o în categoria lansatoarelor dedicate nanosatelitilor și constelațiilor mici. Practic, aceasta înseamnă acces mai ieftin și mai frecvent la spațiu pentru operatorii care nu necesită capacități mari de transport.
În același timp, SpaceX continuă să extindă limitele reutilizării. Lansarea unui Falcon 9 din Florida, pe 19 octombrie, a reprezentat al 31-lea zbor pentru acel booster, stabilind un nou reper pentru rachetele reutilizabile. Boosterul a aterizat pe nava de recuperare din Atlantic și urmează să fie readus în Florida pentru o posibilă a 32-a misiune. Alte componente ale flotei Falcon 9 se apropie de pragul de 30 de lansări, iar inginerii SpaceX autorizază treptat aceste boostere pentru până la 40 de zboruri fiecare. Din perspectiva logisticii de lansare, o astfel de durată de viață a unui booster schimbă radical calculele de cost și planificare pentru operatori.
În același weekend, SpaceX a atins un reper numeric remarcabil în programul Starlink: după lansarea a 28 de sateliți din California, constelația a depășit pragul de 10.000 de unități lansate pe orbită, cifra fiind calculată la 10.006 de către Jonathan McDowell, un astronom recunoscut pentru evidențele sale privind sateliții. Din acestea, aproximativ 8.700 mai sunt active pe orbită, iar noi lansări apar săptămânal. Chiar dacă totalul include și sateliți retrași sau dezorbitizați, ritmul de producție și lansare al SpaceX rămâne un reper în industrie.
China, la rândul ei, pare pregătită să marcheze o etapă importantă în sectorul comercial de lansări. LandSpace a anunțat încheierea primei faze a campaniei pentru zborul inaugural al rachetei Zhuque-3, cea mai mare rachetă comercială dezvoltată până acum în China. Zhuque-3 se apropie ca dimensiuni și performanță de Falcon 9, având nouă motoare pe prima treaptă și unul pe treapta superioară, însă folosește metan ca propulsor, în timp ce Falcon 9 utilizează kerosen. Un aspect notabil este încercarea LandSpace de a recupera prima treaptă pe uscat, la distanță de locul de lansare, un experiment similar aterizărilor pe nave autonome folosite de SpaceX. Dacă manevra va avea succes, ar putea deschide calea către reutilizare în industria spațială chineză și ar putea modifica semnificativ modelul de cost pentru misiuni multiple.
Privind aceste schimbări, debuturi ale lansatoarelor mici, recorduri de reutilizare și rachete mari care folosesc metan, se observă o tendință clară: diversificarea soluțiilor tehnologice și a modelelor de afaceri pentru accesul la spațiu. HANBIT-Nano reflectă necesitatea unor opțiuni eficiente pentru clienți care au nevoie de 50–200 kg pe orbită; Falcon 9 demonstrează cât de mult pot reduce costurile o reutilizare agresivă; Zhuque-3 arată că competiția tehnologică dezvoltă alternative în materie de combustibili și strategii de recuperare. Toate acestea sugerează că, în următorii ani, capacitatea de a combina fiabilitatea cu costurile reduse va determina ce proiecte devin sustenabile pe termen lung. Cum ar putea influența aceste evoluții accesul la date spațiale pentru companiile mici sau pentru cercetare?
Fii primul care comentează