Fotbalul românesc îi aduce un ultim omagiu lui Emeric Ienei, unul dintre antrenorii emblematici ai acestei epoci, iar înmormântarea s‑a desfășurat la Oradea, în cimitirul Rulikowski. Parcursul său se intersectează cu momente cheie din ultimele decenii ale fotbalului românesc, iar astăzi zecile de persoane prezente au venit să cinstească o carieră începută înainte ca generația actuală să cunoască ce înseamnă Liga Campionilor.
La Oradea, serviciul funerar a avut loc la Biserica Militară a Garnizoanei, unde sicriul a fost pus pe afetul de tun, iar apoi marele antrenor a fost înhumat cu onoruri militare în cimitirul Rulikowski. Suporterii i‑au adus un ultim tribut: membrii Peluzei Sud Steaua au păstrat torțe aprinse la intrare, o scenă solemnă ce evocă emoțiile din tribune, dar fără spectacol. Printre cei prezenți s‑au numărat familia, președintele FRF Răzvan Burleanu, Anghel Iordănescu, Marius Lăcătuș, Ladislau Bölöni, Mihai Stoica și fotbalistul Claudiu Keșeru, semnalând faptul că influența lui Ienei a avut atât o latură personală, cât și una colectivă.
Emeric Ienei a murit miercuri, la vârsta de 88 de ani. Mesajele transmise de oficiali și cluburi au scos în evidență importanța perioadei în care el a condus echipa, în special seara când Steaua a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Premierul Ilie Bolojan a rememorat acele clipe în care Ienei a contribuit la momente memorabile ale fotbalului românesc, subliniind legătura aparte pe care antrenorul o avea cu Oradea. Clubul Steaua București a exprimat recunoștință față de cariera sa, descriindu‑l drept cel mai valoros antrenor român din toate timpurile și menționând că prin eforturile sale Steaua a câștigat vizibilitate pe scena europeană.
Contextul e limpede: Ienei rămâne legat de seara când Steaua a obținut trofeul continental, un eveniment care continuă să fie relatat de suporteri și comentatori. Prezența unor personalități precum Iordănescu, Lăcătuș sau Bölöni la funeralii reflectă respectul comunității fotbalistice pentru un om care a influențat tactic, moral și simbolic echipe și jucători. Onorurile militare, poziționarea sicriului pe afetul de tun și slujba de la Biserica Militară țin atât de protocol, cât și de recunoașterea statutului său public.
Emeric Ienei a clădit o carieră care depășește simpla enumerare a meciurilor și trofeelor; numele său evocă tactici, întâlniri istorice și legături cu orașe precum Oradea, dar și cu instituții ca Steaua și Federația Română de Fotbal. Plecarea sa la 88 de ani a generat reacții oficiale și personale, reamintind că fotbalul nu e doar competiție, ci și un ansamblu de amintiri colective.
Steaua, Cupa Campionilor Europeni și Oradea sunt repere concrete care marchează parcursul public al lui Ienei. Ele rămân și punctele de referință în vorbele celor care au luat parte la ceremonie. Rămâne de văzut cum va fi transmisă memoria unei asemenea cariere generațiilor viitoare: prin relatări, meciuri evocate sau prin locuri precum cimitirul Rulikowski, unde istoria sportivă își găsește ultima stație.
Ce amintire asociați voi cu numele Emeric Ienei: un meci, un antrenament, o afirmație sau altceva?
Fii primul care comentează