Satul Podenii Vechi a vibrat astăzi de emoție: părinți, bunici și elevi s-au strâns la grădiniță și la școală pentru inaugurarea noului an școlar, în mijlocul dealurilor prahovene. Atmosfera amintea de începuturile de altădată, când toamna aducea, pe lângă frig și ploi, și zumzetul încrezător al creioanelor proaspăt ascuțite și al hainelor noi. Chiar dacă emoția primei zile se resimte peste tot, aici s-a pus accent pe menținerea bucuriei copiilor, chiar și în contextul unor nemulțumiri profesionale mai largi.
Zeci de copii, de la grupa mică până la elevii mai mari, au luat parte la festivitatea locală. Rândurile lungi de mașini parcate pe marginea drumului și patrulele poliției au confirmat că satul trăiește un eveniment. În multe colțuri ale țării, cadre didactice au ales să se alăture unui protest național și să nu participe la astfel de deschideri. La Podenii Vechi, însă, învățătoarele și educatorii au hotărât să nu le umbrească copiilor bucuria primei zile. Reafirmându-și solidaritatea cu revendicările colegilor, cadrele didactice au preferat totuși să păstreze atmosfera festivă: cum să le iei copiilor începutul anului, au spus ele, conștiente că urmează un an dificil, dar dorind ca micuții să nu fie afectați de asta.
Emoțiile au fost la ele acasă. Copilașii de la clasa pregătitoare și-au ținut părinții strâns de mână, iar câțiva mai curajoși au pornit deja spre clase, ușor nerăbdători. Ilinca Maria, cinci ani și jumătate, din grupa Albinuțelor, a venit cu bunica și a mărturisit că nu are deloc emoții; abia așteaptă să-și reîntâlnească prietenii. Mama ei nu a putut fi prezentă pentru că participa, la rândul ei, profesional, la o altă deschidere de an școlar, meserie și responsabilități, ce să-i faci.
Eric, elev în clasa a IV-a, e puțin mai emoționat, dar mai experimentat. Bucuria lui este că învățătoarea i-a rămas aceeași în acest an, spre deosebire de situațiile anterioare, iar noutatea o reprezintă materiile noi. El spune că așteaptă cu entuziasm lecțiile de istorie și geografie ale României, ceea ce sună promițător pentru viitorii mici cetățeni curioși.
Învațătoarea lui este la rândul ei optimistă, conștientă că va fi un an dificil din cauza unor schimbări operate rapid în sistem, dar hotărâtă să protejeze copiii de orice povară. Ea afirmă că, în esență, rolul lor este să aibă grijă de copii, chiar dacă modificările vin cu provocări administrative.
Școala din Podenii Vechi beneficiază de resurse suficiente: clădirea oferă toate utilitățile necesare, iar autoritățile locale au insistat să asigure rechizite și ghiozdane noi pentru elevi. Pentru un sat mic, astfel de gesturi contează, și se vede în fețele copiilor care pleacă fericiți spre clase, dornici să învețe.
În acest an școlar, între nemulțumirile din sistem și dorința comunității de a păstra normalitatea pentru copii, accentul a căzut pe protejarea copilăriei. Schimbările din program și din legislație vor fi resimțite, dar cel puțin începutul a fost păstrat ca o zi a bucuriei. Exemplele concrete din text, precum grupa Albinuțelor, Ilinca Maria, Eric, mențiunea că învățătoarea și-a păstrat catedra și faptul că școala dispune de toate utilitățile, ilustrează cum o comunitate mică gestionează tensiunile mari: prioritatea rămâne copilul și accesul său la educație. Ce crezi, cum pot autoritățile locale să echilibreze mai bine sprijinul pentru profesori și nevoile copiilor?
Fii primul care comentează