Istoria incidentelor privind siguranța clădirilor din regiunile andine ale Peru a revenit în atenție joi după-amiază, când un incendiu în orașul Huancane, aflat lângă granița cu Bolivia, a curmat viața a zece tineri. Victimele, studenți ai unui colegiu de formare a profesorilor, aveau între 17 și 23 de ani, potrivit informațiilor transmise de France24. Tragedia reia discuția despre vulnerabilitatea comunităților mici, care frecvent se confruntă cu lipsuri în infrastructura destinată intervențiilor de urgență.
Pompierii și specialiștii criminaliști trimiși de poliție și procuratură au identificat 10 cadavre, a declarat pentru AFP un ofițer de poliție local. Studenții erau blocați la etajul al doilea al clădirii din lemn şi cărămidă în care funcționa restaurantul Calma Tripa, iar flăcările s-au propagat rapid. Locuitorii din zonă au încercat să intervină cu stingătoare și găleți cu apă, un gest care evidențiază solidaritatea, dar și absența unor resurse adecvate pentru situații grave. Primarul Valerio Tapia a spus agenției Andina că Huancane, un oraș de circa 20.000 de locuitori, nu dispune de o secție de pompieri; echipaje din orașul vecin, Juliaca, au ajuns la fața locului abia după aproximativ o oră. O sursă locală, care a solicitat anonimatul, a indicat pentru AFP că explozia unui rezervor de combustibil ar fi putut declanșa incendiul.
Cadrul nu e izolat: astfel de incendii sunt frecvente în periferia Peru, unde depozitarea materialelor inflamabile încalcă deseori normele de siguranță. În multe comunități mici, controalele tehnice și resursele pentru prevenție sunt restrânse, iar clădirile mixte din lemn și cărămidă pot favoriza o răspândire rapidă a focului. Lipsa unor servicii de intervenție promptă transformă incidentele cu pagube limitate în tragedii cu multiple victime.
Calma Tripa este locul unde s-a produs incendiul. Absența unei secții de pompieri la Huancane, sosirea echipajelor din Juliaca după circa o oră și vârstele tinerilor, 17–23 de ani, conturează detalii care ridică întrebări despre prevenție și responsabilitate. Se pune problema regulilor de depozitare, a instruirii pentru situații de urgență și a investițiilor în infrastructura locală. Ce măsuri credeți că ar trebui adoptate pentru a proteja orașe mici precum Huancane?
Ce trist… îmi aduce aminte de copilărie, când toată lumea se aduna cu găleţi la vreun foc mic şi sperai să nu scape de sub control. daaa, pare că nimic nu s-a schimbat, iar asta doare. în multe zone andine statul are INDECI pe hârtie dar pe teren se bazează pe echipe de voluntari, fără echipamente sau sprinklere, drumuri proaste care întârzie ambulanţa, depozite improvizate de combustibil etc — e un cocktail periculos, stiu. oameni tineri, visuri scurse în fum; nu pot să nu fiu nostalgic după vremurile când măcar aveam pe cine suna în sat, acum multe localităţi sunt uitate pt investiţii. e dureros, sincer. 🙁