Economia României se află într-o perioadă în care cifrele cântăresc mai mult decât retorica politică: premierul Ilie Bolojan a declarat la București că obiectivul unui deficit de 7% pentru 2025 nu va fi atins din cauza unor cheltuieli neprevăzute, a majorărilor salariale și a subestimării costurilor de finanțare a datoriei. Situația nu este surprinzătoare: după criza financiară din 2008, după pandemia de Covid-19 și în contextul războiului din Ucraina, presiunile asupra finanțelor publice au crescut constant, iar politicile fiscale contradictorii din ultimii ani au amplificat vulnerabilitățile pe termen lung.
În primele zece luni ale anului, Guvernul a achitat 48 miliarde lei drept dobânzi pentru împrumuturile contractate anterior, iar strategia de administrare a datoriei publice pentru 2025–2027, adoptată recent, estimează necesarul de finanțare astfel: 244 miliarde lei pentru 2024, 259 miliarde lei pentru 2025, 288 miliarde lei pentru 2026 și 244 miliarde lei pentru 2027. Documentul urmează unei strategii similare din 2023, iar comparația dintre prognoze arată că estimările inițiale nu au surprins evoluția reală a cheltuielilor.
Proiecțiile privind necesarul de finanțare pentru 2025 și 2026 au fost subestimate cu peste 100 miliarde lei în fiecare an, diferență echivalentă, imaginați-vă, cu aproximativ 400 de spitale construite de la zero, după standardul celor realizate de Asociația Dăruiește Viață. Aceste discrepanțe indică, pe de o parte, lipsa unei viziuni coerente din partea guvernelor succesive și, pe de altă parte, o risipă semnificativă de resurse în ultimii ani.
Analizele economiștilor arată că datoria ar putea depăși 60% din PIB în acest an, un nivel care reduce potențialul de creștere economică. România se împrumută la costuri mult mai ridicate decât state precum Italia sau Franța, care au un nivel al datoriei raportat la PIB peste 100%; din cauza ratelor dobânzilor foarte mari pe care le plătim, menținerea datoriei la 60% pentru noi echivalează din punct de vedere al costurilor cu ceea ce ar însemna pentru Franța sau Italia să aibă o datorie de 120–130% din PIB. Pe scurt, pentru România nu contează doar procentul datoriei, ci și cât costă finanțarea acesteia.
Conform datelor BNR, datoria publică a ajuns în septembrie la 221 miliarde euro, ceea ce înseamnă o datorie pe cap de locuitor de aproximativ 11.600 euro, față de 7.700 euro per locuitor în aceeași perioadă din 2023. Doar în acest an, împrumuturile guvernamentale se ridică la 2.800 euro pe cap de locuitor, adică în jur de 150 milioane euro pe zi, 6 milioane euro pe oră, 100.000 euro pe minut și 1.700 euro pe secundă. Creșterea datoriei se explică printr-o combinație de factori: necesitatea unor investiții, proiecte care ar fi trebuit finanțate din fonduri europene dar au fost plătite din bugetul de stat, deficitul ridicat din perioada postpandemică, cheltuieli electorale din 2024, majorări de pensii și salarii și decizii de politică fiscal-bugetară considerate eronate.
Și povara dobânzilor a urcat rapid: în 2021 cheltuiala cu dobânzile era de 18 miliarde lei, aproximativ 1, 5% din PIB; în 2024 a ajuns la 36 miliarde lei, peste 2% din PIB; pentru anul curent se estimează că va depăși 50 miliarde lei, adică în jur de 3% din PIB, cu riscul de a urca până la 3, 5% în scenarii pesimiste. Această tendință înseamnă că o parte tot mai mare din resursele publice este absorbită de serviciul datoriei, ceea ce reduce spațiul pentru investiții publice și pentru cheltuieli prioritare, cum ar fi apărarea într-un context regional tensionat.
Prognozele Fondului Monetar Internațional indică că datoria publică a României ar putea continua să crească și să atingă pragul de 70% din PIB până în 2030. Soluțiile tehnice propuse, inclusiv de asistenți virtuali, sunt binecunoscute: reducerea deficitului, prioritizarea proiectelor cu finanțare europeană pentru a micșora necesarul de împrumuturi, combaterea evaziunii fiscale, lărgirea bazei impozabile, diminuarea cheltuielilor și reforme în sistemul public de pensii și salarizare. Provocarea rămâne implementarea efectivă a acestor măsuri și voința politică de a le duce la îndeplinire.
Datoria publică de 221 miliarde euro din septembrie evidențiază cât de apăsătoare este povara dobânzilor asupra bugetului. Plățile cu dobânzile, estimate să depășească 50 miliarde lei, comprimă spațiul fiscal necesar pentru investiții și securitate, iar prognoza de 60% din PIB în 2025 și posibil 70% în 2030 conturează un drum dificil. Schimbarea cere nu doar liste de măsuri tehnice, ci priorități politice clare privind cheltuielile și modul de accesare a fondurilor europene.
Care crezi că ar trebui să fie primul pas concret al guvernului pentru a stabiliza datoria publică?
Fii primul care comentează