Ilie Bolojan discută despre reforma administrației locale și necesitatea reducerii cheltuielilor publice, cu accent pe eficientizarea personalului din primării și instituțiile centrale din România.
Tema reformei nu este una nouă: ideea că statul trebuie să funcționeze mai eficient a revenit periodic în politica românească, de la reformele post‑comuniste până la pachetele de austeritate din crizele precedente. Premierul Ilie Bolojan leagă acum aceste subiecte de un pachet legislativ pe care îl consideră incomplet dacă nu este însoțit de o reducere reală a numărului de angajați din administrația publică, în special acolo unde posturile sunt supradimensionate. Argumentul său este simplu și pragmatic: dacă se introduc taxe sau impozite suplimentare pe proprietate, banii trebuie să fie folosiți efectiv pentru cofinanțarea investițiilor promise, nu pentru cheltuieli administrative nejustificate. În lipsa acestei direcționări, orice majorare de venituri, fie dintr‑o colectare mai bună, fie dintr‑o creștere a TVA, va fi consumată de o structură de cheltuieli dezechilibrată, iar economia va reveni la aceeași problemă de fond.
Bolojan amintește că reducerea personalului fusese agreată în coaliție: inițial s‑a convenit ca măsura să vizeze atât administrația centrală, cât și pe cea locală. Exemplul concret pe care îl oferă este Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor, unde, după o analiză, consideră că o diminuare cu 20% a posturilor ar putea fi realizată fără a afecta funcționarea și, mai mult, cu performanțe chiar mai bune și costuri de personal considerabil reduse. Pledează pentru extinderea unei astfel de analize la fiecare autoritate centrală. Recunoaște, pe bună dreptate, că reducerea de personal și a cheltuielilor este un demers nepopular; astfel de vești sunt dificile și, mai ales, dificil de asumat. Totuși, susține că dacă nu se intervine acum, se va păstra un dezechilibru structural ce va împiedica reducerea deficitului și va bloca România de pe o traiectorie economică sănătoasă.
Tonul adoptat de premier este pragmatic: nu este vorba doar de tăieri pentru ele însele, ci de reasigurarea că resursele publice sunt alocate scopurilor declarate, în principal cofinanțarea investițiilor. El pune problema ca pe o alegere practică între a continua să creștem veniturile fără a le direcționa eficient sau a restructura cheltuielile astfel încât majorările fiscale să producă efecte reale. Menționarea Autorității pentru Protecția Consumatorilor oferă un reper concret pentru discuție, dincolo de formulările generale.
Reforma administrației locale, în forma convenită inițial în coaliție, solicită acțiuni paralele: reduceri în administrația locală și centrală, analize pentru fiecare instituție și decizii asumate, chiar dacă nepopulare. Miza, susține Bolojan, este ca resursele fiscale să nu fie irosite, ci să susțină proiectele și investițiile pentru care au fost colectate. Dacă acest echilibru nu este restabilit, creșterile de venituri riscă să fie absorbite doar de cheltuieli structurale, fără impact real asupra dezvoltării.
Exemplul concret cu o reducere de 20% la o autoritate specifică și apelul la evaluări unitare pentru fiecare instituție reflectă o abordare bazată pe date, nu doar pe retorică. Rămâne însă provocarea implementării: cum vor fi realizate analizele, cine va decide ce este supradimensionat și cum vor fi gestionate efectele sociale ale reducerilor de personal. Aspecte practice precum criteriile de evaluare, calendarul reducerilor și măsurile de protecție pentru angajați vor fi esențiale pentru ca reformele să fie percepute ca juste și eficiente, nu doar ca tăieri simbolice.
Ilie Bolojan a prezentat cifre și exemple concrete, precum procentul propus pentru Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor, și a reiterat că măsuri similare trebuie aplicate la nivel central și local pentru ca pachetul legislativ propus să fie complet. Miza este evidentă: dacă structura cheltuielilor nu este corectată, orice efort de majorare a veniturilor publice poate deveni iluzoriu. Poate părea o discuție tehnică, dar are efecte directe asupra modului în care se finanțează proiectele locale și asupra felului în care contribuabilii percep rezultatele.
Ilie Bolojan menționează instituții și procentaje și propune analize detaliate pentru fiecare autoritate. Ce părere ai despre ideea reducerii centralizate a posturilor cu criterii unitare, la nivelul fiecărei instituții?
da, e ok sa taie unde-s posturi inutile, dar sa fie transparent, nu pe pile
da, poate scăpăm de birocrație, dar să nu taie din servicii.