Ilie Bolojan: România trebuie să majoreze producția internă și capacitățile de stocare pentru asigurarea stabilității energetice și pentru a oferi sprijin Republicii Moldova

România se confruntă cu dificultăţi în gestionarea energiei: producţia internă a scăzut, structura energetică s-a orientat către fotovoltaice şi eolian, iar capacităţile de stocare lipsesc, în timp ce se poartă discuţii despre furnizarea de energie către Republica Moldova.

Istoria energetică a României este marcată de tranziţii: centralele pe combustibili fosili care asigurau producţie continuă au fost înlocuite treptat de capacităţi intermitente, precum panourile solare şi parcurile eoliene. Premierul Ilie Bolojan a explicat la Antena 3 CNN că scăderea producţiei interne nu a fost compensată prin investiţii suficiente pentru a înlocui pierderile. Sistemul electric naţional a fost conceput pentru producţie constantă; acum apar perioade de surplus, de exemplu în zilele foarte calde, când fotovoltaicele funcţionează la capacitate maximă şi produc mai mult decât consumul intern. Din lipsă de stocare, acest exces este exportat. În schimb, când apare vârful de consum seara, între circa 19:00 şi 21:00, România ajunge să importe energie la preţuri mai mari. Soluţia propusă este clară: creşterea producţiei interne şi dezvoltarea capacităţilor de stocare. Premierul a subliniat potenţialul zăcămintelor de gaz din Marea Neagră, necesitatea majorării producţiei de gaz şi a celei din sectorul nuclear, precum şi investiţiile în soluţii de stocare care să atenueze discontinuităţile surselor regenerabile.

Referitor la Republica Moldova, Bolojan a distins două tipuri de achiziţii de energie: contracte pe termen lung, care oferă preţuri fixe şi previzibile, şi achiziţii pe piaţa bursieră, din ziua respectivă, care pot fi mai scumpe. El a explicat că energia furnizată R. Moldova provine dintr‑un mix: o parte vândută la preţuri standard fixe şi o diferenţă cumpărată la preţul de piaţă, iar combinarea celor două generează un preţ final rezonabil. Premierul a menţionat şi contextul tehnic al reţelelor din R. Moldova: proiectarea liniilor de înaltă tensiune le direcţionează spre regiunea Transnistria, limitând opţiunile de alimentare. În aceste condiţii, faptul că România furnizează energie la preţ de piaţă este esenţial; altminteri, R. Moldova ar fi avut dificultăţi în a găsi surse alternative din cauza configuraţiei reţelelor.

Bolojan a comentat şi declaraţiile unor politicieni moldoveni: a afirmat că observaţia premierului Dorin Recean, potrivit căreia România ajută R. Moldova, este corectă, iar poziţia fostului premier Bogdan Ivan nu a dezinformat publicul. Mesajul transmis este, în esenţă, tehnic şi pragmatic: există un angajament de susţinere, iar modul în care sunt tranzacţionate volumele reflectă realităţile pieţei energetice.

Analizând mai pe larg, problema principală rămâne lipsa stocării şi dependenţa de un mix energetic intermitent. Exploatarea zăcămintelor din Marea Neagră şi consolidarea componentelor de gaz şi nuclear pot furniza producţia suplimentară necesară stabilităţii. Totodată, politicile de achiziţie, contracte pe termen lung versus cumpărări pe piaţa spot, influenţează direct costurile pentru consumatori şi pentru ţările vecine dependente de furnizori externi. Exemple clare: vârfurile de consum între 19:00 şi 21:00 duc la importuri mai scumpe; zilele caniculare pot genera excedent din panourile fotovoltaice; mixul de preţuri aplicat Moldovei combină preţ standard şi preţ de piaţă.

Ilie Bolojan a abordat problema pragmatic, nu ca pe o promisiune politică: există resurse, gaze din Marea Neagră, potenţial nuclear, şi este nevoie de stocare pentru a folosi eficient energia produsă. Dacă stocarea ar fi fost prioritară, surplusul din zilele foarte însorite n-ar fi fost exportat la preţuri mici, iar importurile scumpe din serile cu vârf de consum ar fi fost diminuate. Creşterea producţiei interne şi contractele pe termen lung rămân instrumente esenţiale, iar pentru R. Moldova accesul la energia livrată de România reprezintă, în termeni practici, o soluţie viabilă având în vedere configuraţia reţelelor lor. Ce părere ai: ar trebui România să prioritizeze mai mult investiţiile în stocare sau să accelereze producţia prin gaze şi nuclear?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*