Ilie Bolojan discută despre reforma administrației publice locale, necesitatea ei, modul în care ar funcționa descentralizarea și impactul asupra primăriilor și cetățenilor din România. Reamintind dezbaterile de-a lungul timpului privind eficiența administrativă și reorganizările teritoriale, actualul demers apare într-un context în care numeroase primării se confruntă cu aceeași problemă: veniturile proprii nu acoperă cheltuielile de personal, iar statul trebuie să intervină pentru a plăti diferența.
Bolojan afirmă că reforma este cu adevărat necesară deoarece, în multe localități, primăriile nu își pot susține cheltuielile de personal din veniturile colectate. Când o primărie nu poate acoperi nici salariile angajaților, rolul ei devine discutabil: se transformă mai degrabă într-un loc de muncă pentru angajați decât într-o instituție în slujba cetățenilor. Există două soluții posibile: fie reducerea cheltuielilor cu personalul menținând structura administrativă actuală, dar cu un număr mai mic de angajați, o opțiune pe care el o consideră fezabilă și testată în diverse locuri; fie o reorganizare administrativă, adică decizii politice ce pot conduce la desființarea unor unități administrative atunci când raportul dintre populație și costuri nu mai justifică existența lor.
El subliniază că pachetul pentru administrație se bazează pe trei direcții principale. Prima este creșterea capacității administrative, adică primării mai eficiente, idee care, spune el, a primit largă susținere. A doua direcție este descentralizarea: dacă proiectul va fi adoptat, o parte din decizii și active vor fi transferate autorităților locale, ceea ce ar putea permite valorificarea unor bunuri abandonate de ani de zile. În multe localități există clădiri și alte active aflate în administrarea unor ministere care nu le pot întreține; transferul ar oferi posibilitatea utilizării lor în beneficiul comunității. Pe aceste componente pare să existe consens.
Problema principală rămâne creșterea eficienței administrației locale, pentru că aceasta implică, inevitabil, reducerea personalului. Aici nu s-a găsit încă o soluție acceptată, fiind un subiect sensibil politic și social. Premierul amintește că administrația este dimensionată în funcție de un număr maxim de posturi raportat la numărul de locuitori, iar în acest domeniu guvernul și parlamentul pot interveni asupra plafonului de angajați.
Această discuție readuce în prim-plan întrebări concrete: câte primării nu acoperă cheltuielile de personal, ce costuri implică menținerea unor structuri administrative pentru puțini locuitori și ce active ar putea fi recuperate prin descentralizare. De asemenea, apare dilema cunoscută din alte țări: cum echilibrezi protejarea locurilor de muncă din administrație cu necesitatea de a oferi servicii funcționale și eficiente pentru cetățeni. Dacă reforma va merge pe varianta reducerii de personal, deciziile trebuie însoțite de măsuri clare pentru gestionarea impactului social asupra angajaților și serviciilor publice afectate.
Ilie Bolojan a pus în centrul discuției numărul maxim de posturi și raportarea acestora la populație, ceea ce arată că viitorul reformei depinde în mare măsură de parametrii tehnici pe care îi vor stabili guvernul și parlamentul. Pe lângă cifre și reguli, este necesar un plan pentru modul în care activele transferate prin descentralizare vor fi întreținute și puse în valoare; altfel riscăm să mutăm responsabilitatea fără rezultate concrete.
Pachetul propus include elemente comune cu reforme administrative din alte state: reducerea suprapunerilor, transferul responsabilităților la nivel local și o dimensiune a aparatului administrativ adaptată realităților demografice. Rămâne de văzut dacă deciziile politice vor urma acest raționament tehnic sau vor predomina considerentele locale care apără posturile din administrație.
Ilie Bolojan menționează pachetul, numărul maxim de posturi și ideea transferului activelor ca elemente centrale în discuția despre reforma administrației locale. Sunt necesare date clare despre primării, bugete și active pentru ca orice reorganizare să fie justificată și aplicată eficient. Creșterea eficienței fără un plan social de sprijin va genera tensiuni, iar descentralizarea fără capacitate locală de gestionare rămâne doar pe hârtie. Care crezi că ar trebui să fie prioritatea: protejarea locurilor de muncă din administrație sau optimizarea serviciilor pentru cetățeni?
da, ok dar cine plătește șomajul la ăia?