Ilie Bolojan discută ce se poate și ce nu se poate realiza la guvernare, despre reformă și despre banii din impozite, în România. Dincolo de declarațiile politice uzuale, istoria administrației locale și a reformelor fiscale arată că dezbaterile privind taxele și personalul din primării revin periodic, iar acum se confruntă din nou nevoia de a strânge venituri cu cea de a le cheltui eficient.
Premierul a afirmat la Digi24 că, dacă cineva ocupă o funcție și nu poate îndeplini ceea ce știe că trebuie făcut pentru a trece țara printr-o perioadă dificilă, atunci nu are rost să rămână în acel post. Nu a enunțat asta drept o amenințare sau un termen limită, ci ca pe o constatare simplă și rațională. Speră ca până la mijlocul lunii septembrie să existe o soluție pentru pachetul administrativ aflat pe masă, unul pe care îl consideră foarte important. A explicat că, fără componenta administrativă, pachetul fiscal rămâne neterminat, pentru că include, printre altele, o majorare a impozitului pe proprietate.
Argumentul său pornește de la o grijă practică: dacă mărim impozitul pe proprietate, acei bani ar trebui folosiți pentru investiții majore, precum Anghel Saligny sau PNRR. În schimb, dacă nu facem reformă în administrație, o parte substanțială din acele venituri suplimentare se va duce către plata salariilor, ceea ce ar devia fondurile de la investiții către cheltuieli curente. Bolojan a subliniat că există diferențe notabile între localități și județe în privința structurii personalului și a eficienței: în multe locuri se poate funcționa cu mai puțini angajați, în altele plătim persoane care nu își justifică activitatea. Este o observație directă, dar care urmărește eficientizarea cheltuielilor publice.
Premierul avertizează că, dacă reforma administrației nu se realizează, banii în plus încasați prin impozite riscă să se risipească, iar pe termen scurt sau mediu vom reveni la aceleași dezechilibre: venituri mai mari, dar cheltuieli și mai mari și niciun echilibru real între ele. Fără reducerea cheltuielilor, spune el, nu reușești să-ți echilibrezi bugetul și nici să acoperi discrepanța dintre venituri și creșterile de cheltuieli.
În discuțiile politice adiacente, Bolojan a fost întrebat și despre promisiuni legate de TVA și despre discuțiile de la Cotroceni. A punctat că o coaliție funcționează dacă există încredere între partide, reamintind că procesul de reformă nu este doar tehnic, ci și politic: schimbările structurale cer consens și voință comună, nu doar măsuri izolate sau promisiuni de campanie.
În esență, tema rămâne aceeași: creșterea veniturilor fără ajustarea cheltuielilor nu rezolvă problema pe termen lung. Impozitul pe proprietate, PNRR, Anghel Saligny și salariile din administrație sunt elemente concrete care modelează bugetul local și național. Dacă vrei să investești în infrastructură, trebuie mai întâi să te asiguri că resursele nu sunt deviate către cheltuieli care nu aduc valoare.
Ilie Bolojan a pus în ecuație nume, politici și termene, mijlocul lunii septembrie pentru o soluție, pachetul pe administrație ca parte esențială a pachetului fiscal, și riscul ca fondurile să ajungă la plata salariilor în loc să meargă în investiții precum Anghel Saligny sau PNRR. Cum vezi tu: este realistă o reformă administrativă semnificativă până la jumătatea lunii septembrie?
daaaa, bine zice omul. dar sa fim seriosi: pana la mijl sept nu se face nimic mare. cine crede ca in 2-3 saptamani schimbi structura primariilor si faci mii de concedieri/rezervari e naiv. reforme cer timpul, negocieri, bani, vointa politica reala. si apropo, banii aia din impozit pe proprietate daca nu vin cu audit si control clar, tot pe salarii si pile se duc. stiu eu localitati unde platesc oameni care nu vin niciodata la birou. deci ok vorbeste frumos, dar eu nu bag pariu. vezi sa nu…
da, bine, vorbesc frumos dar tot n-o să se întâmple, prea mulți pile.