Ilie Bolojan discută despre dezinformare, încredere și rolul instituțiilor în România, într-un moment în care fenomenul pare din ce în ce mai prezent și influent. De la comparații cu războiul hibrid până la metafore medicale aplicate economiei, afirmațiile sale ating teme recurente ale dezbaterii publice: cine poartă responsabilitatea pentru scăderea încrederii și ce măsuri pot reduce efectele dezinformării.
Premierul a afirmat fără echivoc că instituțiile trebuie să se implice mai mult în apărarea societății împotriva campaniilor de dezinformare, percepute adesea drept instrumente ale războiului hibrid. El a subliniat că dezinformarea înflorește într-un mediu social deja fragil: nivelul redus de încredere dintre cetățeni și autorități. A menționat că o parte semnificativă a acestei neîncrederi provine chiar din rândul clasei politice; dacă politicienii nu investesc eforturi susținute pentru a recâștiga încrederea publică, oamenii rămân vulnerabili la a accepta informații false sau manipulatoare.
Bolojan a corelat acest fenomen cu voturile date anul trecut, pe care le-a interpretat ca expresii ale furiei. Aceste voturi ar reprezenta reacția electoratului la percepții de nedreptate, privilegii și lipsă de performanță în administrație. Mesajul său este limpede: reducerea impactului dezinformării implică abordarea cauzelor reale care au generat acea furie, nedreptăți percepute, inegalități și deficite în rezultate.
De asemenea, premierul a folosit o imagine simplă pentru a ilustra ideea: o economie stabilă și o societate în care domnește încrederea seamănă cu un organism sănătos, capabil să treacă mai ușor peste o răceală. Când structurile economice și sociale sunt solide, dezinformarea provoacă doar efecte minore. Prin urmare, în opinia sa, soluția nu constă doar în combaterea directă a știrilor false, ci și în intervenții pe termen lung care vizează sănătatea economică, responsabilitatea și refacerea încrederii.
Aceste declarații scot în evidență două direcții de acțiune: consolidarea capacității instituțiilor de a răspunde amenințărilor informaționale și reconstruirea dialogului politic cu cetățenii, astfel încât oamenii să aibă motive reale să aibă încredere. Numele Ilie Bolojan și expresii precum voturi de furie ori analogia cu organismul sănătos rămân elemente concrete ale discursului care reflectă preocupările legate de stabilitate socială și reziliență informațională. Cum ar putea arăta, în practică, un program coerent pentru recâștigarea încrederii: măsuri de transparență, responsabilitate administrativă, politici economice predictibile și campanii de informare adaptate realităților locale?
Fii primul care comentează