Politica fiscală a guvernului și reacțiile publice legate de ea revin frecvent în atenție în România, de la reformele dure din anii 1990 până la măsurile recente ale coaliției aflate la putere. De data aceasta, subiectul îl are în prim-plan pe premierul Ilie Bolojan, care a anunțat pe Facebook creșteri ale încasărilor bugetare pentru trimestrul III, iar economistul Mircea Coșea a replicat dur, acuzând executivul că transferă povara ajustării financiare asupra populației. Controversa readuce în discuție teme precum inflația, șomajul, investițiile și capacitatea statului de a susține serviciile publice.
Premierul, care conduce o coaliție formată din PSD, PNL, USR și UDMR și este totodată liderul PNL, a făcut publice datele pentru trimestrul al treilea: veniturile bugetului de stat au urcat cu 12, 5%, de la 79, 2 miliarde lei la 89, 1 miliarde lei, o majorare de 9, 9 miliarde lei. Printre detaliile comunicate se numără o creștere a impozitului pe venit cu 16, 5%, încasările din TVA cu 14, 8% și veniturile din accize cu 11%. Contribuțiile sociale au crescut cu 8, 5%, ceea ce în termeni monetari înseamnă aproximativ 4 miliarde lei în plus față de anul precedent, iar cheltuielile de personal au scăzut cu 630 milioane lei în perioada iulie–septembrie. În baza acestor cifre, Bolojan a susținut că măsurile de redresare pun România pe un drum favorabil.
Răspunsul lui Mircea Coșea a fost ferm: datele prezentate ar acoperi costuri care au fost împovărate populației, iar succesul contabil nu se traduce automat într-o ameliorare a condițiilor de viață ale cetățenilor. Coșea a afirmat că majorările la buget s-au realizat, în mare parte, pe seama populației, iar această abordare constituie, în opinia sa, o soluție abuzivă și fără perspectivă pentru economie. Economistul a remarcat că, în locul măsurilor aplicate, guvernul ar fi putut diminua fiscalitatea pentru sectorul productiv, stimula investițiile și crearea de locuri de muncă sau atrage capital străin și fonduri europene, direcții pe care, susține el, nu le-a urmat.
Influența inflației asupra situației reale a constituit un punct deosebit de important pentru Coșea. El a subliniat că majorarea prețurilor, inclusiv scumpirea energiei cu aproximativ 70%, erodează puterea de cumpărare și, totodată, generează venituri mai mari la buget din taxe colectate de la o populație afectată. Pe scurt, banii care apar în statistici provin din prețuri mai mari și din presiunea exercitată asupra familiilor și firmelor, nu dintr-o creștere reală a bunăstării.
Îngrijorările legate de piața muncii au fost la fel de puternice. Coșea a remarcat că restructurările și plecările investitorilor străini determină creșterea șomajului, explicând că România întâmpină acum fenomene pe care anterior nu le-a cunoscut la această intensitate. Ca exemplu, a menționat reducerea producției la Dacia cu câteva mii de unități pe zi, ceea ce va conduce la concedieri în masă, și a avertizat că o astfel de tendință poate transforma șomajul într-o problemă de lungă durată.
Pe lângă efectele economice, economistul a atras atenția asupra priorităților bugetare și a modului de gestionare a resurselor. El a avertizat că există riscul ca marile proiecte din energie, agricultură, educație și sănătate să nu poată fi realizate din cauza restrângerilor financiare. De asemenea, a criticat afirmațiile publice care sugerează imposibilitatea alocării unor fonduri pentru sănătate și educație din motive legate de sprijinul militar pentru Ucraina, arătând că susținerea cooperării cu NATO și UE nu trebuie făcută în detrimentul nivelului de trai al populației, mai ales că România nu este în război.
Tonul critic al lui Coșea nu s-a oprit la cifre sau politici fiscale; el a acuzat și o politizare a statului și o captare a instituțiilor de către interese politice. A subliniat că retorica oficială despre îmbunătățirea situației economice contrastează puternic cu realitatea din piețe, cu dificultățile pensionarilor care se întreabă dacă își pot cumpăra medicamentele și cu tinerii și medicii care aleg să plece din țară. În acest context, a cerut o mai mare responsabilitate din partea politicienilor: să verifice ce cumpără oamenii, cât cheltuiesc și care sunt prioritățile reale ale cetățenilor înainte de a se lăuda cu datele contabile.
Cadrul discuției rămâne astfel unul complex: există statistici oficiale care indică creșteri la încasări, dar aceste creșteri apar într-un context de inflație ridicată, scumpiri semnificative la energie, pierdere de locuri de muncă și presiuni asupra serviciilor publice. Contrastul dintre cifre și viața cotidiană a românilor a fost elementul central al criticii lui Coșea, iar apelul la o politică economică care să susțină productivitatea, investițiile și protecția socială rămâne în centrul dezbaterii.
Ilie Bolojan a menționat 89, 1 miliarde lei încasări bugetare pentru trimestrul III. Această cifră evidențiază tema principală a disputei: cum se leagă contabilitatea publică de realitatea de zi cu zi a oamenilor, între inflație, scumpiri la energie și pierderea locurilor de muncă. Cifrele sunt concrete, dar efectele lor se văd la raft, la facturi și în locuri de muncă. Voi ce observați mai des în jur: semne de redresare sau semne că povara a fost doar mutată asupra populației?
Fii primul care comentează