Premierul Ilie Bolojan a înaintat Parlamentului, pe 1 septembrie, un pachet de reforme compus din cinci proiecte de lege care vizează pensiile magistraților, conducerea companiilor de stat, autoritățile de reglementare, sistemul public de sănătate și regimul fiscal, solicitând procedură accelerată pentru adoptare fără dezbateri îndelungate. Măsura accelerează deciziile în plan politic și creează posibilitatea unor moțiuni de cenzură pentru fiecare proiect în parte, în timp ce unii actori, în special magistrații, ar putea sesiza Curtea Constituțională pentru anumite prevederi.
Reformele apar într-un context în care România încearcă de ani buni să reajusteze funcționarea instituțiilor publice, de la controlul cheltuielilor în companiile de stat până la adaptarea reglementărilor pieței la realitățile economice actuale. Istoric, astfel de pachete au stârnit discuții intense: echilibrul între stabilitate juridică și reforme rapide este dificil de atins, iar acum se încearcă din nou o corecție rapidă, cu efecte juridice și economice care vor fi urmărite îndeaproape.
Pe scurt, ce schimbă proiectele: guvernul a acceptat, la 1 septembrie, mai multe amendamente depuse după varianta din 29 august. Un punct esențial rămâne impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), o măsură inițial menită să fie înlocuită prin limitarea deductibilității anumitor cheltuieli către afiliați externi. Practic, IMCA, 1% din cifra de afaceri când impozitul pe profit de 16% este mai mic, se păstrează pentru firmele cu cifră de afaceri peste 50 milioane euro, iar limitarea deductibilităților (până la 1% din cheltuielile totale) pentru cheltuieli de management, consultanță și proprietate intelectuală se aplică firmelor cu cifră de afaceri sub 50 milioane euro. Menținerea ambelor prevederi, împreună cu obligația de capitalizare a împrumuturilor de la acționari în cazul firmelor cu performanțe financiare negative, a provocat critici puternice din mediul de afaceri, care semnalează complexitate și posibile efecte negative asupra investițiilor și fluxurilor financiare interne.
Un alt amendament, propus de PSD și agreat de guvern, majorează impozitarea câștigurilor din tranzacționarea criptomonedelor, de la 10% la 16%, și înăsprește impozitarea autoturismelor și a proprietăților de lux. În paralel, regulile privind capitalul social se modifică: companiile existente nu trebuie să ridice capitalul minim până când nu ating pragul de 400.000 lei (aproximativ 80.000 euro), moment în care vor fi obligate să atingă capitalul de 5.000 lei; firmele nou-înființate vor porni cu un capital minim de 500 lei, în loc de 200 lei cât era anterior.
Pe piața de capital se propune majorarea taxării câștigurilor de capital: pentru investițiile pe termen lung (active deținute mai mult de un an) impozitul crește de la 1% la 3%, iar pentru activele deținute mai puțin de un an impozitul sare de la 2% la 6%. Modificarea se aplică pe activ în parte, nu la portofoliu agregat, ceea ce a atras critici din partea asociațiilor de investitori, care avertizează asupra impactului asupra comportamentului investitorilor și a lichidității pieței.
Proiectul privind managementul companiilor de stat vizează reducerea numărului de membri din consilii și limitarea bonusurilor, care vor fi legate de performanță, iar procedurile de recrutare și evaluare pentru conducere devin mai stricte. Măsuri similare se prevăd și pentru autoritățile de reglementare din energie, sectorul financiar și telecomunicații, ANRE, ASF și ANCOM, care ar urma să treacă prin restructurări ce includ reduceri de personal: 10% la pozițiile de expert și 30% la cele de suport. Instituțiile au la dispoziție două luni pentru a demara schimbările, iar angajații au început deja forme de protest nu foarte agresive, semnalând riscul unei diminuări a calității serviciilor.
În sănătate, se propun contracte de management pe patru ani pentru șefii de secții, laboratoare și servicii medicale, cu indicatori de performanță incluși; medicii de familie vor fi plătiți mai bine pentru serviciile prestate, dar vor primi mai puțin per pacient înregistrat; numărul paturilor din spitale va scădea, iar o parte din fonduri va fi direcționată către servicii ambulatorii. Scopul declarat este eficientizarea și orientarea către prevenție și servicii în afara spitalului, dar ajustarea resursei va fi atent monitorizată în practică.
Proiectul referitor la pensiile magistraților stabilește un plafon de 70% din ultimul salariu net, calculat pe baza mediei veniturilor din ultimii cinci ani. Vârsta de pensionare va crește treptat, pe parcursul a zece ani, până la vârsta normală de pensionare aplicată și altor angajați. Pentru a evita complicații juridice, guvernul a decis că persoanele care deja beneficiază de anumite drepturi, pensii ale magistraților sau contracte de management în companiile de stat, își vor păstra acele drepturi; această clauză de protecție păstrează stabilitatea pentru cei vizați, dar reduce din eficacitatea reformelor, după cum notează critici.
Per ansamblu, pachetul de reforme are ambiții largi: reformarea managementului companiilor de stat, consolidarea reglementărilor piețelor, recalibrarea sistemului de sănătate și ajustări fiscale semnificative. Fiecare măsură implică compromisuri: procedura accelerată reduse timpul dedicat dezbaterii publice, iar prevederile tranzitorii menite să evite contestații juridice pot atenua efectul reformelor. Mediul de afaceri pune sub semnul întrebării coerența unor prevederi fiscale aplicate simultan firmelor mari și mici, iar societatea civilă și anumite categorii profesionale vor urmări îndeaproape impactul asupra serviciilor publice și al drepturilor deja consolidate.
Dincolo de lista de articole legislative, se conturează temele majore ale reformei publice: cum se echilibrează eficiența managerială cu transparența, cum se aliniază stimulentele fiscale cu nevoia de investiții și cât de mult pot fi modificate drepturi consolidate fără a provoca instabilitate juridică. Procesul legislativ ce urmează va testa capacitatea instituțională de a implementa măsuri complexe într-un cadru legal clar și predictibil. Ce schimbări ar trebui prioritare pentru ca reformele să genereze efecte vizibile și durabile?
hm, pare iarasi o mișcare pe repede-înainte. nu zic că unele lucruri nu-s necesare, dar procedura accelerată mi se pare periculoasă — se taie din dezbatere exact unde ar trebui pusă presiune: clarificări, simulări de impact, consultare cu mediul privat. puneți IMCA peste 50 mil euro si limitări la deductibilități sub 50 mil — ok, dar combo-ul ăsta e cam aiurea, riscă să blocheze fluxuri între subsidiare și să descurajeze investițiile locale. am citit că se cere capitalizare a împrumuturilor de la acționari pentru firme slabe financiar; asta poate forța falimente sau vânzări forțate, nu e o soluție magică.
criptomonede + taxare 16% — normal să crească controverse, piața era deja fragilă. pe piața de capital, saltul de la 1% la 3% pt longterm si 2% la 6% pt shortterm, aplicat per activ, nu pe portofoliu, e o prostie pentru diversificare. investitorii mici o să evite tranzacțiile, lichiditatea scade, spreaduri mai mari, iar bursa suferă. cine face politica asta pare că nu prea înțelege mecanica pieței.
la stat: reducere membri consilii, limitare bonusuri — ok, dar cum măsori performanța la companii de stat? nu e doar cifră de profit, sunt și servicii publice. și restructurări la ANRE/ASF/ANCOM cu 10% experți 30% suport în 2 luni? prea scurt, riști să pierzi know-how, să slăbești controlul sectorial. mitinguri mici deja, logic.
sănătate: contracte pe 4 ani cu indicatori, plus mai puțin pe pacient la medicii de familie dar plata mai bună pentru servicii — depinde ce indicatori pun, pot să distorsioneze comportamentul medicilor (faci doar ce e măsurabil). reducerea paturilor suna bine pe hârtie dacă reinvestesti în ambulatoriu; dar resursele trebuie realocate simultan, altfel spitalele vor sufoca. observație: multe reforme similare din alte țări au nevoie de investiții inițiale ca să funcționeze; economii pe termen lung vin abia după 3-5 ani.
pensiile magistraților: plafon 70% și trecere la vârsta normală în 10 ani — pare compromise. includerea clauzei de protecție pentru cei deja pensionați sau în funcție reduce impactul dar evită bătălii judiciare. logic, totuși mulți vor ataca la CCR chestii tehnice.
per ansamblu: idee de reformă e ok, dar implementarea pare grăbită și partial incoerentă fiscal vs stimulente pentru investiții. lipsește o foaie de parcurs clară cu impact pe 1,3,5 ani și măsuri de compensare pentru sectoarele afectate. ar trebui prioritizat: 1) claritate fiscală simplă (elimină conflictele dintre reguli pentru firme mari și mici), 2) plan financiar pentru sănătate cu sume reale pentru ambulatoriu, 3) consultare serioasă cu piața de capital și mediul de afaceri înainte de creșteri de taxe. altfel, riskăm doar mai multă birocrație și litigii, nu reformă reală. vezi să nu…